letting go

in seara asta m-am suparat foarte tare... de fapt nu a fost chiar suparare mai mult dezamagire...stiti cum e atunci cand ai nevoie de un prieten si cea mai buna prietena a ta gaseste ceva mai important de facut? sau ca atunci cand cineva isi incalca promisiunea? cam asa ceva am simtit si eu numai ca motivul a fost altul... m-am simtit dezamagita de o persoana pe care o credeam altfel...poate asta am vrut eu sa cred ca e adevarat... poate nu am vrut sa observ adevarata fata pentru ca stiam ca nu o sa fie cum imi doresc eu, cum ar trebui sa fie... poate am crezut din toata inima ca desi e altfel se poate schimba... i-am daruit toate increderea si dragostea... si in schimb am primit un raspuns pe care nu il asteptam...

cineva m-a intrebat o data daca cred ca oamenii se pot schimba... nu am stiut ce sa ii raspund, acum stiu... oamenii daca isi doresc din toata inima ,se pot schimba... doar ca nu se schimba pentru k le e mult mai usor asa....am invatat in seara asta ca daca daruiesti toata dragostea si increderea nu e niciodata o asigurare k vei primi acelasi lucru in schimb.. poti doar sa speri si sa astepti... si dak intr-adevar nu ai primit in schimb ce meritai, poate inseamna ca meriti ceva mai bun...poate inseamna ca trebuie sa inveti sa-i dai drumul si sa-ti gasesti propria cale , pentru ca viata uneori e grea, uneori ne pune piedici dar mereu trebuie sa stim sa ne ridicam...si sa tintim mai sus decat prima oara, sa iubim mai mult ca niciodata si sa daruim tot ce avem fara sa cerem nimic in schimb... de multe ori ne indragostim fara speranta, de cine nu trebuie, de cine nu e pentru noi... fiecare are o perioada in care sa se afunde in adancuri abisale cel mai important e sa stie sa-si pasteze speranta sa-si gasesca din nou aripile si sa isi ia zborul catre nemarginitul orizont care il asteapta.. catre visuri inca nerealizate, care iubiri necunoscute...

am realizat azi ca fiecare vis trebuie sa se sfarsasca knd ne trezim, pentru a face loc realitatii , care uneori nu e atat de placuta, dar e realitatea noastra... mi-am dat seama ca uneori suntem prea naivi si credem ca in vreun fel vom putea insela timpul, si vom putea visa mai mult...dar timpul trece pe langa noi fie ca ne dorim fie ca nu... trebui sa invatam sa ni-l facem aliat si nu dusman... trebuie sa-l folosim sa ne maturizam...si sa ne dam seama k nu toate visele pot deveni realitate, si uneori e nevoie de un dus rece sa ne trezim din lumea de basm la realitate...

am realizat azi k oricat de mult am iubi o persoana nu o putem obliga sa faca parte din viata noastra... am invatat ca aparentele insala, dar oamenii insala si mai mult... si mi-am dat seama ca daca iubim o persoana ar trebui sa facem orice pentru ca ea sa fie fericita...chiar dak asta ne-ar durea cel mai tare...ar trebui sa fim capabili sa facem sacrificiul suprem: sa ii dam drumul daca asta l-ar face fericit si sa ne ingropam sentimentele in umbrele trecutului ,ale timpului care trece peste ele, ale marii care ne spala gandurile...

mi-am dat seama k nu mai esti strainul meu... poate nu ai fost niciodata si am indraznit sa visez prea departe... dar acum s-a sfarsit... merit sinceritate, respect si drepturi de autor... imi doresc inapoi cioburile de vise spulberate, franturile de speranta si farama de fantezie care imi lumina candva lumea...

IT'S TIME FOR ME TO WAKE UP!! IT'S TIME THAT I SHOULD GROW UP!!

SO I'M LETTING GO OF YOU TONIGHT,STRANGER! I'M LETTING GO OF PAST! I'M LETTING GO OF WHO I USED TO BE! I"M LETTING GO OF ALL I USED TO LOVE SO MUCH!! I HAVE TO MOVE ON...

Here's a story of a girl, Living in the lonely world, A hidden note, A secret crush, A little boy who talks too much. Well, I'm standing in the crowd, And when you smile I check you out, But you don't even know my name, Your too busy playing games, And I want you too know, If you lose your way,I won't let you go. If I cut my hair, If I change my clothes, Will you notice me? If I bite my lip, If i say hello, Will you notice me? Whats it gonna take for you to see I want you to notice me, I'll get you notice me.

a trecut inca un craciun

A trecut si craciunul asta... fara zapada, fara frig, fara o inima intreaga... fara el... si ce daca primise o multime de cadouri! ce daca primise cele mai frumoase lucruri pe care si le putea dori o fata... nu asta isi dorea... isi dorea doar ca el sa o priveasca un moment... sa o vada ca exista!! un mesaj poate i-ar fi fost de ajuns sa ii faca inima sa ii tresalte... sa o faca fericita de craciun!! ce lucruri simple si mici dorim uneori...si acestea sunt cele care ne fac fericiti, care dau sens vietii noastre, care ne alina suferinta... dar acel mesaj nu a venit niciodata, nici acea privire... a uitat sa fie fericita... si totusi era craciunul... De multe ori a incercat sa il uite... a incercat sa ii destainuie tot ce simte... dar de fiecare data intervenea altceva sau era altcineva mai rapid decat ea... locuiau in acelasi oras... erau vecini si totusi niste straini... cel putin ea pentru el nu era decat o straina... il iubea... i-a dat tot ce avea mai bun ... dar el nu a vazut-o niciodata... Suferea in tacere... suferea pentru ca nu era destul de puternica sa ii spuna adevarul... suferea pentru ca nu era suficient de sigura pe ea sa il abordeze... suferea pentru ca dorea binele tuturor... suferea pentru ca nu putea sa isi tradeze cea mai buna prietena... De multe ori simtea k nu mai poate ca si-ar dori ca lucrurile sa stea putin altfel... dar nu putea face nimic sa le schimbe.... Nu avea o poveste prea complicata si poate nu prea diferita de a altora... dar suferea totusi enorm.... suferea pentru se vedea neputincioasa... pentru ca se vedea invinsa de propriul destin ... se vedea pusa la pamant de un vant prea puternic... suferea pentru ca era slaba... suferea pentru ca totul i se parea prea greu... suferea pentru ca nu putea lupta contra curentului care o impingea la fund... suferea pentru ca baiatul pe care il iubea enorm nu o considera suficient de buna pentru el... Il cunostea de mullta vreme... fusesera colegi din scoala generala, si apoi in liceu... se indragostise de el iremediabil... dar el nu o vedea... el era "THE BAD BOY" , baiatul popular dorit de toate fetele, cu multe figuri , cu un aer arogant dar care il facea sa para interesant si plin de carisma, iar ea era fata cuminte din a II a banca, draguta cu toata lumea, placuta de profesori , cu multi pireteni si foarte copilaroasa... In nici un caz nu era genul lui... cu toate astea erau vecini si de multe ori mergeau impreuna spre casa purtau discutii interminabile, radeau impreuna si se simteau bine... nu parea deloc baiatul pe care il cunostea la scoala, de acest baiat se indragostise ea... si il iubea pe zi ce trece mai mult... dar nu putea sa ii spuna pentru ca se credea mult prea diferita si nu suficient de buna pentru el... si discutiile erau placute si timpul petrecut impreuna era din ce in ce mai lung... si intr-o zi s-a hotarat sa ii spuna...l-a invitat la o plimbare dar a refuzat-o politicos pentru ca avea ceva important de rezolvat in acea zi...pentru ca era foarte entuziasmata si putin speriata in acelasi timp a hotarat k a doua zi ii va spune cu siguranta...dar pana atunci avea nevoie de o plimbare pentru ca dintr-o data aerul din camera i se parea insuficient, lumina i se parea prea putina si camera prea mica... a iesit in parcul din centru si se plimba ca un om beat... era ametita de dragoste, de ganduri , de fericire... s-a asezat usor pe o banca sub un castan batran... s-a lasat mangaiata de razele soarelui care parea ca ii zambea...si a inceput si ea sa zambeasca... s-a aplecat sa ia o frunza care i se parea atat de ciudata si in acelasi timp plina de fantezie, si cand a ridicat privirea prin fata ei a trecut el...era de mana cu cea mai buna prietena a ei... a ramas putin inlemnita apoi a reusit sa zambeasca si sa ii salute... ei au zambit inapoi au salutat si si-au continuat drumul... dintr-o data a simtit cum toti norii cenusii se aduna pe cerul ei si cum un fulger a strapuns-o...a fugit spre casa... singurul loc in care acum i se parea ca e in siguranta... pierduse 2 persoane dragi in acelasi timp: cea mai buna prietena si iubirea vietii ei... simtea ca nu mai poate rezista pana acasa simtea cum picurii incep sa cada din ochii ei... si in urma ei drumul ramaseses presarat cu picaturi fierbinti ... isi dorea sa ajunga mai repede in camera ei... isi dorea sa poata plange... isi dorea sa nu fi vazut asa ceva niciodata... dar totul se intamplase...mai avea putin si a ajuns in camera ei...s-a asezat intr-un colt si a inceput sa planga fara sa o mai intereseze de ceea ce era in jurul ei...se simtea tradata... se simtea nesigura si franta... ii rupsesera aripile... ii luasera singurul lucru care il avea mai de pret: fantezia... nu mai putea zbura, nu mai putea visa... devenise o relicva... dar ce o durea cel mai tare era faptul k maine va trebui sa infrunte crudul adevar si va trebui sa o faca cu zambetul pe buze... o durea ca prietena ei cea mai buna ii rapise universul, respira aerul ei si se hranea cu sperantele ei... o durea inima cum nu o duruse nimic niciodata... dar si-a dat seama ca poate el e fericit...si asta era cel mai important... poate ea isi dorea sa ii fie bine ei ,dar pentru el poate bine nu era ce isi dorea ea... poate ea nu era suficient de buna sa il faca fericit... atunci si-a dat seama ca lucrul cel mai important era ca lui sa ii fie bine... dorea sa fie al ei..dar mai mult decat asta isi dorea sa il vada fericit... a incercat sa se prefaca ca totul e bine ca nu o intereseaza... si fiecare zi trecea la fel... zambea si ii facea pe altii sa zambeasca... nimeni nu si-a dat seama ce era de fapt in sufletul ei... si pe zi ce trecea il iubea mai mult... si se stingea in interior... sufletul ii era ca o cutie a pandorei in care se ascundeau pacatele... dar nu putea sa il uite.. nu putea nici sa ii spuna... si asa au trecut 2 ani... relatia cu prietena ei cea mai buna o incheiase, dar a plecat la facultate... el intr-un oras ea in altul... si i se parea atat de departe ca si cum ar fi fost la capatul lumii... vorbeau pe mess se intelegeau de minune dar nu a reusit sa ii spuna nici de data asta adevarul pentru ce pentru el nu era decat o prietena, o colega... o straina... a facut totul sa o observe... dar el nu a vrut sa o vada! this is the story... When life gets hard, when things change, true love remains the same...

...

i'm waiting for something i'll never have...

astazi...

Astazi am trimis din nou un inger sa iti bata in geam sa iti spuna ca cineva se gandeste in fiecare moment la tine si ar vrea doar un gand de-al tau, o clipa o secunda...dar nu i-ai deschis. Astazi ar fi fost soare pentru mine dak mi-ai fi zambit... astazi am realizat k dak inchid ochii te simt mai aproape , te vad prin vis, te ating in tacere chiar dak esti departe si nu iti pasa de mine...astazi as vrea sa cred k macar pentru un moment ti-a pasat de mine,k pentru un moment am fost in gandul tau, k pentru un moment ai zambit pentru mine...astazi desi viata merge inainte nu pot sa nu ma gandesc la trecut...astazi dak as putea sa imi pun o dorinta ar fi sa te vad macar o data , sa te strang in brate si sa iti marturisesc tot ce simt...astazi lumea mea ar prinde culoare dak mi-ai zambi macar o singura data...astazi te-as strange in brate cum nu am facut-o niciodata dak m-ai lasa...astazi sper sa vars ultima lacrima de dorul tau...astazi fiecare ora care s-a scurs, a trecut mai greu pentru ca nu mi-ai spus nici un cuvant...astazi a plouat si a fost frig in sufletul meu...astazi timpul e cel mai mare dusman al meu! astazi am comis o crima am ucis ink un gand legat de tine, oricum era zadarnic...astazi as vrea sa pictez un tablou cu fiecare vis pe care il am legat de tine...astazi sper sa te gandesti ca cineva adoarme in fiecare seara cu tine in gand...astazi nu mai pot spune nimik pentru ca ceea ce simt cu adevarat, depaseste universul cuvintelor omenesti...astazi e doar o alta zi in care m-am gandit la tine...o singura intrebare ramasa fara raspuns...sunt chiar aici dar nu ma vezi...stiu si vad tot ceea ce se intampla cu tine, si doare, ochii mei s-au saturat de lacrimi...am inchis ochii sperand ca intr-o zi toata tristetea va disparea...esti fericit acum? zambesc mereu , glumesc mereu...dar numai eu stiu ce furtuna e in sufletul meu...ca sa te regasesti nimic nu e mai bun decat sa fi uitata...tot ce-am iubit, m-a dezamagit...nu mi-ai spus nimic si m-am lasat dusa departe de vant...traim sub acelasi cer dar din pacate nu avem acelasi orizont...

i wanna be perfect, but i'm me...

I like who I am But I guess you don"t I think that I can But you think I won't Amount to anything at all Is there anything that you wouldn't change? I can't be your paper doll. I wanna be perfect, But I'm me I wanna be flawless, But you see Every little crack Every chip, Every dent Every little mistake, I wanna be perfect Just like you, But there's only so much that a girl can do When I look in the mirror,I t makes sense to me, Perfectly I'm what's real I guess you could say The shoe don't fit Maybe I'm from Venus You're from mars My imperfections are what they are I guess one of us must deal, with it I try to fit In the mold That you make But I'm tired of playing This little charade

Boken

Ai simtit vreodata o durere atat de profunda incat sa nu mai poti respira? ai simtit vreodata cum pur si simplu inima ti se frange? cum singura raza de lumina care aparuse dupa lungi asteptari se pierde in urmbra norilor plumburii si grei care iti apasa umerii mai tare si mai tare...si simti ca te prabusesti? ai simtit vreodata ca lumea ti se nariue sub ochii secati de lacrimi? ai simtit vreodata ca ai picat in cel mai adanc abis al suferintei dupa ce credeai ca urcasei pe cea mai inalta culme a fericirii? ai simtit vreodata cum totul isi pierde culoarea si devine gri? ai simtit vreodata ca esti invisibila cand persoana care credeai ca va conta cel mai mult pentru tine nu te-a observat? ai simtit vreodata ca cineva ti-a frant aripile si din zborul catre inaltul cerului ai picat pe pamant? ai simtit vreodata ca cineva ti-a spulberat si ultimul strop de speranta? ai simtit vreodata cum niste cuvinte te pot durea mai tare decat 1000 de lovituri? ai simtit cum cineva ti-a rapit ultima rasuflare? ai simtit vreodata cum cineva ti-a risipit si ultima farama de fantezie? te-a ranit vreodata un simplu trecator, un strain incat sa-ti franga inima si sa-ti fure si ultima incercare de a te inalta catre infinit? Eu le-am simtit pe toate... Am fost doar un fluture ce a trait o zi... am fost o soapta pe buzele tale... am fost doar o farama de fantezie... acum nu mai sunt NIMIC... ho,ho, ho... Merry Christmas!! Un Craciun fericit sa aveti plin de fericiri si impliniri alaturi de persoanele dragi!!

ce isi doresc fetele?

de multe ori am auzit multi baieti foarte intrigati... curiosi, dornici sa inteleaga...toti puneau aceeasi intrebare: ce isi doresc fetele? Nu e chiar atat de complicat cum cred majoritatea... Nu vor baietii plini de bani, inalti blonzi sau bruneti... Nu vor pe cineva care sa le aduca neaparat luna de pe cer si stelele...nu vor pe cineva care sa nu poarte ochelari sau sa fie fat frumos... nu vor un baiat cu figuri sau unul foarte cuminte... fetele nu sunt atat de pretentioase cum le cred unii... intr-adevar sunt fete care vor un baiat care sa le sune la miezul noptii si sa le spuna kt de mult le iubeste, altele isi doresc un baiat care sa le sarute plin de pasiune sau poate isi doresc un baiat care sa le conduca pana la usa si sa le marturiseasca ca le iubeste...fiecare isi doreste altceva...poate unele fete doresc un baiat care sa le aduca flori sau altele doresc intelegere, libertate, afectiune...dragoste...fiecare e unica in felul ei...asa cum si baietii sunt de altfel...dar...exista un DAR... E foarte simplu ce isi doresc fetele pentru ca in final toate isi doresc in principal acelasi lucru ...Toate fetele isi doresc pe cineva care sa le doreasca inapoi! Isi doresc un tip care sa le iubeasca sincer... nu au nevoie de cadouri scumpe si flori in fiecare zi... fetele nu au nevoie de masini luxoase sau de lacrimi... au nevoie doar de dragoste... daca exista un baiat care sa le dea suficiente motive sa aiba incredere in el vor fi fericite si atata timp kt exista increderea il vor iubi poate mult mai mult decat le iubeste el... Asta e tot ce isi doresc fetele...nu doresc lucruri imposibile... What girls really want? Girls just want someone to want them back! At least I do...

this is how i spent my summer: ... wanting you...

Era vara si era cald...si totusi pentru ea fiecare seara era atat de trista, goala si rece...in fiecare seara dupa ce se intorcea aksa isi ocupa locul la masuta din colt si incepea sa scrie... aici era singurul loc in care putea sa fie singura si unde putea sa planga... nu dorea sa le arate celorlati cat sufera si nici macar lui... isi dorea sa creada k a mers mai departe si ca a trecut peste despartirea dureroasa pe care i-o oferise... isi amintea mereu cuvintele acele care ii rasunau in urechi ca si cum ar fi fost spuse cu o secunda in urma... cat ne poate schimba viata o singura secunda, si cata durere ne pot aduce niste cuvinte... "Am nevoie de putin timp pentru mine..."... nu intelegea ce facuse atat de rau ea doar incercase sa il iubeasca si sa ii ofere intregul ei univers... Si timpul curgea, vacanta era pe terminate si zilele erau tot trise si posomarate... si in fiecare seara era in fata masutei din camera ei... scria... cate o scrisoare in fiecare zi... scrisese in acea vara 82 de scrisori care ii erau adresate lui dar nu expediase niciuna... nu le expediase deoarece ii fusese teama... ii fusese teama sa nu ii franga inima din nou la fel ca inainte... pentru ca o ranise atat de tare ii era frica sa nu fie din nou vulnerabila...ii era teama de el si de felul in care o facea sa se simta. stia ca toate astea nu mai contau acum dar simtea nevoia sa isi exprime toate sentimentele si gandurile... isi dorea sa ii spuna k ea inca il iubeste si ca probabil in va iubi intotdeauna, k l-a iertat pentru tot ce a facut si ca mereu il va astepta cu inima deschisa... ii cunostea toate secretele... il cunostea mai bine ca oricine si totusi ii era teama de el... credea ca il cunoaste, dar ne e mai usor sa vedem ceea ce ne dorim decat sa cautam adevarul....dar desi ii facuse viata foarte grea si ii schimbase toata lume dragostea pentru el ramasese neschimbata, pentru k ii purta o dragoste sincera si profunda care o facea totusi sa se simta in siguranta si care ii dadea speranta si ii umplea inima cu dorinta de a-l strange din nou in brate... Uneori cunoastem oameni care ne dezamagesc si oameni care ne surpind intr-un mod placut dar toti iti lasa un semn in inima...unii raman ca o umbra iar altii raman adanc inradacinati in inima noastra... asa a fost si el pentru ea... i-a ramas in suflet si in minte pentru totdeauna... in fiecare seara dupa ce termina scrisoarea se ducea direct la calculator in speranta k va gasi un mesaj de la el in care sa ii spuna ca o vrea inapoi.... Asa si-a petrecut ea intreaga vara: DORINDU-L PE EL... doar ca i-a fost mult prea teama sa recunoasca si sa ii spuna... Daca ti-as spune ca te iubesc ,te-as putea pastra pentru totdeauna? In the end it all hurts just the same...

stranger

you saved my heart
you dont even know me you saved my dream
you heard me scream
my lost soul was saved by a stranger who saved my life
you saved my life
why did you do it
what made you stop and turn around
do you even know the reason
why you had to help me out
just when i knew it
it was my time to sink or swim
you came along and pulled me out
of all the trouble i was in
why did you do it
why did you risk your life for mine who'd have done the same for you
who'd have saved you just in time
you saved my heart
you dont even know me you saved my dream
you heard me scream
you saved my soul
love that you have shown me
you saved my life
you saved my life
where did u come from
how did u know i was alone
that i never stood a chanceto find a way out on my own
you sent a message
that i was hanging by a thread by this very time tomorrow
they will leave me here for dead
why did u do it
why did u risk your life for mine
who'd have done the same for you
who'd have saved you just in time
you saved my heart you dont even know me
you saved my dream
you heard me scream
my lost soul was saved by a stranger
you saved my life
you saved my life save my life, save my life
save my heart, save my heart and you dont even know me ...save my soul, save my soul
save my dream, save my dream
save my life
you saved my heart
you dont even know me
you saved my dream
you heard me scream
my lost soul was saved by a stranger
who saved my life
you saved my lifeyou saved my heart
you dont even know me
you saved my dream
you heard me scream
my lost soul
was saved by a stranger
who saved my life
you saved my life

inger

da da am revenit....v-a fost dor de mine? macar putin? nu prea cred...anyway sunt obisnuita cu asa ceva...la un moment dat imi era atat de dor de o persoana...si aveam atata nevoie sa stiu ca si lui ii e dor de mine...dar nici un moment nu mi s-a parut k el mi-ar fi simtit lipsa... deci sunt obisnuita sa traiesc in umbra...am crezut ca am gasit un zambet dulce si un suflet cald...ce naiva... da de fapt asa am fost mereu... poate sunt destinata esecului, tristetii si dezamagirii... sau poate pur si simplu sunt destinata sa-i ajut pe altii sa ajunga la fericire...intotdeauna am incercat sa par destinsa, fara probleme cand sufletul imi era frant in mii de bucatatele...am incercat sa rezolv problemele altora desi pe ale mele nu mi le puteam rezolva... macar am facut ca lumea sa ma vada ca pe o fiinta pe care se poate baza... poate am fost un inger pentru unii...dar pe mine nu am reusit niciodata sa ma ridic...am crezut k o sa am si eu ingerul meu...am crezut ca tu esti ingerul meu ... ai aprins in sufletul meu stelele si apoi le-ai lasat sa se stinga cu lacrimi de durere...stiam ca nu vei fi al meu dar totusi am indraznit sa visez...am incercat sa iti ating aripile de foc dar m-am ars...si totusi nu simteam durerea deoarece ma amortisei...nu puteam sa privesc decat cum iti iei zborul catre alte zari...nu am avut aripi sa pot veni dupa tine...dar am incercat sa alerg...am obosit...ma simteam franta si fara putere... ochii au inceput sa-mi picure...dar am stiut ca picaturile se vor transforma in picurii de ploaie care iti vor atinge obrajii, in apa sarata a marii care iti va racorii trupul in zilele fierbinti, in dusul care iti va mangaia trupul... voi fi mereu langa tine ... dar vreodata daca din inger vei cadea si te vei transforma in om...si vei incerca sa dai de mine... iti vei aduce aminte de o inima franta de mult...nu ma vei mai gasi deoreace eu din om ...voi deveni un INGER...

s-a infiripat un sentiment...

Ai zambit azi? nu? atunci uita-te in oglinda zambeste si imagineaza-ti k in spatele oglinzii sunt eu si iti zambesc inapoi... nu-i asa k te-am facut sa zambesti? nu sti exact cum arat dar deja ai inceput sa iti imaginezi...;)) eu imi imaginez ca ejti un strain inalt...inalt si...hmm...brunet! da exact asa arati...esti dragutz...si e prima oara knd zambesc? oare mi-ai deschis din nou portile catre visare? se poate asa ceva? si totusi ma simt ciudat!! ma simt ciudat pentru ca pentru prima oara ma gandesc la altcineva in afara de EL...am inceput sa visez la tine cu ochii deschisi...am inceput sa zambesc din senin...am inceput sa imi umplu ochii cu speranta, buzele cu dulceata iar gandul cu fantezii colorate...am inceput sa observ din nou fluturii zburand...si florile prinzand culoare...am inceput sa simt fluturii chiar si in stomac numai cand ma gandesc ca o sa ma trezesc o sa intru pe net si o sa te caut entuziasmata sa iti citesc noile ganduri...noile versuri si noile postari in speranta k poate intr-o zi o sa te gandesti si tu la mine...si o sa imi mentionezi numele banal in blogul tau...poate e doar un vis sau poate nu...dar asa sunt eu doar o farama de fantezie intr-o lume lipsita de sperante si vise frumoase...

prima ninsoare

Era destul de racoare si astepta cu nerabdare prima ninsoare, primii fulgi de nea...nu era acasa anul acesta de CRaciun hotarase sa plece cu fratele ei mai mare si cu prietena acestuia la Paris...Nu putea spune ca Parisul ii displacea atat de mult avea toate conditiile...avea o camera minunata,totul era aranjat de ultima moda , avea toate dulciurile din lume, si de fapt tot ceea ce isi dorea...ii placea a primeasca totul pe tava...dar ii lipseau prietenii...ii lipsea pracul ei pustiu, frunzele czute carora le asculta povestile...ii lipsea casa in care avea locul ei in care cunostea fiecare amanunt...ii lipsea zambetul lui...si mangaierile si saruturile.dar de fapt ... aceste lucruri nu le avea nici macar daca ar fi ramas de acasa... si daca statea bine sa se gandeasca asta era unul din motivele pentru care hotarase sa plece cu fratele ei...isi dorea sa scape putin de tensiune...sa nu il mai inalneasca intamplator si sa nu ii mai zambeasca instinctiv...deci trebuia sa se simta bine la Paris... sa faca ce ii place sa se plimbe sa cunoasca locuri noi si poate unu ii va devenii chiar un cuibusor de confesiuni,,.S-a gandit sa astepte primii fulgi de nea...dar era rea obosita si a doua zi prietena fratelui ei o ducea la cumparaturi asa k printre ganduri,fluturi si pernite pufoase a furat-o somnul...a doua zi knd s-a trezit , soarele patrundea usor printre perdelele aurii...ii mangaia fatza, si si-a dat seama k nu incepuse sa ninga... era putin trista dar s-a incumetat s-a ridicat din pat si s-a uitat pe geam... a fost intr-adevar surprinsa sa vada ca totul era alb...desi soarele dadea lumina...mangaia mantia pufoasa de zapada...era fericita in sfarsit vedea zapada...ii parea rau ca nu avea cu cine sa imparta acest moment atat de magic pentru ea... dar s-a bucurat singura pentru cateva momente...apoi a plecat a deschis usa si a disparut in spatele usii aurite... VREAU SA STIU CEVA!!

I am

I'm an angel, I'm a devil

I am sometimes in between

I'm as bad as it can get and good as it can be

Sometimes I'm a million colours

Sometimes I'm black and white

I am all extremes

Try to figure me out you never can

There's so many things I am

I'm someone filled with self-belief

I'm haunted by self-doubt

I've got all the answers

I've got nothing figured out

I like to be by myself

I hate to be alone

I'm up and I am down

But that's part of the thrill

Part of the plan

Part of all of the things I am

I'm a million contradictions

Sometimes I make no sense

Sometimes I'm perfect

Sometimes I'm a mess

Sometimes I'm not sure who I am

But,

I am special

I am beautiful

I am wonderful

And powerful

Unstoppable

Sometimes I'm miserable

Sometimes I'm pitiful

But that's so typical of all the things I am...

o fata

A aprins focul si s-a asezat langa semineu... ii placea sa auda cum arde focul...ii placea sa simta acea caldura...se simtea in siguranta...si mai ales ii placea la nebunie sa priveasca de langa foc bradul impodobit. Cu toate ca anul acesta casa era mai goala ca niciodata, vremea era urata (ploua si nu incepuse ink sa ninga) si bradul mai sarac era fericita! Iubea Craciunul mai mult decat oricine si incerca sa pastreze in suflet spiruitul sarbatorilor. Era singura langa faoc , langa un brad impodobit si cu toate aceste incerca sa se simta bine... incerca sa nu ii simta lipsa cu toate ca acest lucru era inevitabil ...ii simtea lipsa in fiecare moment...in fiecare secunda... pentru prima data in viata isi dorea sa fie egoista...il iertase deja pentru tot ceea ce ii facuse , il iertase ca o mintise, il iertase k i-a frant inima si a lasat-o singura...dar acum isi dorea ceva pentru ea...isi dorea ca in aceasta zi sa fie fericita...sa se dedice propriei persoane...i se parea atat de ciudat sa se gandeasca la ea deoarece in tot acest timp se gandise numai la el...ii era teama sa nu faca un pas gresit acest sentiment era pentru ea ca si cum ar fi invatat din nou sa mearga...se simtea ca atunci cand pentru prima oara a baut si a simtit ca totul in jurul ei se invartea...si se invartea si se invartea...si totusi se simtea bine... era un sentiment nou atat de ciudat si necunoscut... ii era teama de necunoscut petru ca de multe ori necunoscutul aducea tristete si probleme... ii placea sa stea pe un teren cunoscut...dar de cand il cunoscuse incepuse sa paseasca numai in lumi diferite de cele pe care ea le cunoscuse pana atunci atat de necunoscute si totusi el ii deslusise tainele tuturor acelor lumi...dorea sa il mai aiba langa ea...dar dorea si sa fie fericita... nu intelegea unde gresise...oare faptul k l-a iubit a fost o greseala atat de mare? incepusera sa ii apara din nou in minte momentele pe care le traise alaturi de el... simtea in coltul ochiului se stransesera cateva picaturi care erau gata ,gata sa izbucneasca si sa ii ude obrajii imbujorati...si atunci si-a luat in graba hainutza si a iesit sa se plimbe...era destul de frig dar nu o interesa...isi dorea doar sa scape de amintiri...voia putin aer...da asta ii trebuia o gura zdravana de aer curat care sa ii inunde plamanii sa o faca sa se simta libera....se plimba pe strada slab luminata...se simtea singura mai ales knd vedea numai cupluri care mergeau de mana, de brat sau care se sarutau... ii lipseau saruturile lui...si ii lipsea modul in care o strangea de mana si o lua in brate...emotiile o napadeau...incat abia mai putea respira,...nu stia ce mai poate sa faca sa il aduca din nou langa ea...stia ca nu putea ...pentru ca nu era vina ei...sau poate era...isi dorea sa fie dorita de el...isi dorea sa il poate pastra pentru totdeauna...dar stim cu totii ca visele frumoase nu dureaza niciodata prea mult...dureaza doar pana in momentul in care deschidem ochii...ea i-a deschis prea devreme...isi dorea ca visul sa continuie...dar nu mai putea adormi...uneori ne dorim lucruri pe care nu le putem avea...uneori visam la o lume perfecta...la o iubire vesnica, la sentimente pure, la o viata fericita alaturi de un anume necunoscut... uneori visele ne sunt sfaramate alteori se indeplinesc in timp...sau alteori daca avem noroc se indeplinesc rapid... ea este exemplul de fata cu visele spulberate...fata pe care o zaresti pe strada singura cu un zambet trist...fata care isi ascunde privirea in pamant...fata care intotdeauna este amabila chiar dak pe ea nu o poate ajuta nimeni...poate vreodata va fi fericita din nou si poate va zambi...dar pana atunci se va ascunde in spatele unui monitor,se va ascunde in spatele unui zambet si in spatele unor cuvinte...in spatele uneii ilzuii...al unei farame de fantezie...

MOs Nicolae...:)

da e clar nu stiu cum va simtiti voi dar pe mine deja m-a prins spiritul sarbatorilor al iernii...pacat ca nu ninge...speram ca in curan o sa avem si surpriza asta...e putin cam frig ...cam vant...dar in rest totul este mumos cadourile au inceput sa vina...:)) si pe 6 se prevede o zi si mai plina de cadouri...hmmm...sa nu radeti dar imi plac cadourile...de fapt le iubesc...de park voua nu v-ar placea...ce e mai frumos sa le primesti sau sa le dai? pe mine ma incanta amndoua variantele...imi place sa le primesc dar si sa fac cadouri imi place si mai mult...bani sa fie ca daca nu sunt ...nu sunt nici cadouri...bine accum stau si ma gandesc si ma intristez putin pentru ca cel mai frumos cadou pe care l-as putea primi nu va fi anul acesta la mine... va la alta probabil...dar de ce sa fim tristi vine craciunul!! am prieteni care ma iubesc si pe care ii iubesc...am parinti care ar da orice sa ma vada fericita...si un frate care desi ma supara de multe ori ar face orice sa imi aline durerea ... so life goes on with or without him!!! asta nu inseamna ca uneori nu mai am voie sa visez... ca intr-o zi o sa il revad...sau o sa intalnesc un strain care sa-mi fure inima...sa ma aduca din nou cu picioarele pe pamant...sa ma scoata din lumea mea ...din abisul meu magic...toti avem vise ,sperante, iluzii... visul meu astazi e ca o singura data sa mai trec pe langa el sa il vad fericit...chiar dak nu e cu mine...va pup!! o sa va povestesc ce mi-a adus mosul!! sper k si voua o sa umple ghetutele numai cu lucruri frumoase: cu bucurie, cu dulciuri si cu multa multa dragoste!

fulg...

afara era frig...ink nu incepuse sa ninga...astepta prima zapada...ii placea la nebunie zapada! ii placea pentru ca totul e alb...e pufos,moale,curat...e de poveste! ea nu a avut niciodata o poveste...a trait mereu in umbra...in umbra parintilor mult prea ocupati si cu prea multe griji ca sa se mai ocupe si de ea...in umbra fratelui care umbla mereu cu masini de ultima moda (mult prea plin de fitze pentru gustul ei) dupa care umblau toate prietenele ei... in umbra prietenelor ei "prea" perfecte, papusi de plastic... nu se simtea bine cu nimeni... nu avea cu cine sa vorbeasca...toata viata ei era prea pustie...dar zapada ii dadea speranta...ii dadea o stare de bine ii aducea aminte de copilaria fericita alaturi de bunicii care ii fusesera singurul sprijin acum ca ei nu mai erau ramasese singura... zapada o incanta...o facea sa se gandeasca la ingerasi,la cadouri, la dragoste, la fericirea suprema...cat de indepartate i se pareau aceste ganduri...nu se mai simtise iubita de atata vreme... nu i se mai daduse atentie si asta era motivul pentru care se izolase intr-o lume doar a ei...intr-o poveste fara sfarsit...intr-un basm trist in care printesa ramane inemnitata pe viata...era trista in sufletul ei...dar nu dorea sa o arate...nu dorea ca acele papusi ale destinului sa ii arate mila...mila i se parea cel mai urat sentiment, parsiv...nu isi dorea ca oamenii sa o considere slaba...asa ca nu isi afisa adevaratele sentimente...se ascundea ca toata lumea in spatele une masti...isi dorea din toata inima un prieten in fatza caruia sa poata sa isi deschida sufletul...sa se arate asa cum era ea de fapt...dar nu gasea pe nimeni cu care sa se asemene... si cum se plimba ea prin ceatza densa care acoperise orasul a simtit cevarece care i-a atins fruntea... a ridicat privirea si a observat mii de fluturi care se jucau prin aerul apasator...a inceput sa zambeasca si deodata se simtea fericita...a prins un fluturas in palma l-a privit o secunda si apoi a disparut...dar era fericita... a venit iarna...poate acum isi va gasi si ea ceea ce ii lipseste...un suflet, un prieten, o iubire...i s-a inradacinat o speranta in sufletul gol... pentru prima data era fericita...

fantezie

a deschis ochii si a crezut ca viseaza... s-a mai uitat o data si si-a dat seama k nu viseaza,si-a dat seama k era acolo ... statea doar si o privea... nu spunea nimic, doar zambea...era fericit...oare de ce tocmai el... de ce era el fericit? era prietenul ei cel mai bun si totusi statuse cu ea saptamani intregi... nu se miscase de langa patul ei pana nu s-a trezit...cel putin asa ii spusese mama.NU intelegea cum putea sa fie atat de bun, cum putea sa ii mai fie ink alaturi si sa o iubeasca dupa cat il facuse se sufere si dupa ce il refuzase de atatea ori din cauza altui baiat...se simtea trista k nu ii putea impartasi sentimentele, pentru ca baiatul pe care il iubea nu era langa ea, pentru ca pur si simplu isi dorea sa il iubeasca pe acest inger dar nu putea...ii era cu neputinta cu toate k isi dorea asta...si in acelasi timp se simtea fericita pentru k exista cineva pe lume care sa o iubeasca si pe ea si sa o protejeze...voia sa planga...sa se descarce...dar nici macar asta nu putea ... nu vroia sa il faca sa se simta mai rau decat il facea deja...intr-un fel al ei il iubea si tinea la el, ii era recunoscatoare dar stia ca niciodata nu o sa alunge din sufletul ei un demon care i-a pricinuit suferinte dar care i-a si mistuit inima, i-a pus-o pe jar...era intr-un pat de spital singura intr-o camaruta slab luminata cu cel mai bun prieten al ei...o tinea de mana, incerca sa o imbarbateze dar ea se simtea mai goala ca inainte... nu isi dorise niciodata sa produca atata dezamagire si tristete in jurul ei , dar nici fara el nu isi dorise sa ramana... se gandea ce ar fi fost dak prietenul ei care ii era mereu alaturi iar fi putut fi si iubit... ar fi fost perfect... doi visatori intr-o lume de basm...el iar fi recitat poezii,ea i-ar fi zambit i-ar fi mangaiat fruntea si l-ar fi sarutat...dar unde ati vazut voi in viata reala povesti? asa k nici ea nu s-a indragostit de prietenul ei cel mai bun... s-a indragostit de un singuratic...care a transformat-o si pe ea intr-o singuratik... i-a furat visele...i-a furat sperantele...i-a furat viata...a lasat-o goala, deznadajduita si plina de iluzii...ea i-a daruit totul dar se pare ca pentru el nu a fost de ajuns...si ceva mai bun decat ea nu ii putea oferi...ea nu i-a cerut decat sa incerce sa o iubeasca...nu i-a cerut luna de pe cer, stelele sau a opta minune a lumii...dar el nu a putut sa ii ofere nimic in schimb... i-a lasat un gust amar, o inima ranita, si urme adanci in suflet...l-a iubit cum nimeni nu a mai iubit... dar nu e deajuns iubire doar de o singura parte si acest lucru l-a invatat si ea ... acum e o singuratik visatoare cu vise prea mari si sperante putine... cu inima ranita si plina de fantezie...

de multe ori trecem prin viata neobservati... invatam sa ne strecuram..invatam sa ne ascundem de oameni.... suntem ca nijte umbre... eu am fost obisnuita cu asa ceva... dar nu mai vreau sa stau in umbra... vreau sa fiu eu fara sa mi se ceara explicatii...vreau sa imi las fantezia libera fara sa mi se interzica acest lucru...vreau sa fiu un fluture sau un cuvant...vreau sa fiu intr-o vara tarzie sau la inceputul unei ierni.... vreau sa zambesc cand citesc postarile unui strain care ma face sa uit de dezamagiri si tristete,,,vreau sa fiu in lumea mea plina de culoare si farame de vise... vreau sa fiu macar o data fata pe care o vezi si sa spui EA ESTE! vreau sa ma vezi ca pe o raza de lumina...ca pe un inger ... ca pe o straina care se trezeste dimineata cu zambetul pe buze stiind ca o sa citeasca ceva nou ...

sambata

Sambata ...a inceput ca oricare alta zi... se auzeau tipetele de la vecini... casa mea era iar plina si nu puteam sa stau linistita nici in coltisorul meu macar... am hotarat sa ies la o plimbare... am tras repede ceva pe mine si am iesit... eram atat de ganditoare ca nici makr nu am bagat de seama ca incepuse sa ploua... imi purtam pasii alene prin parcul trist... si totul era atat de ud ... ai parea atat de gol ... frunzele erau si ele ude picate pe asfaltul care capatase o culoare cenusie de la ploaia care incepuse sa cada usor...nu imi place ploaia ma deprima... dar azi aveam nevoie aer... aveam nevoie de libertate... si cum ma plimbam singura am observat ca ma urmarea cineva... m-am speriat...am intors capul si nu era nimeni... era doar umbra unui copac batran si inalt... am zambit si mi-am continuat drumul... ma tot gandeam la acel copac... era atat de inalt...atat de masiv... si in acelasi timp asa fara frunze parea atat de singur... si trist... ma gandeam oare cate secrete ascunde... cate idile au inceput si s-au sfarsit la umbra lui...cat de multe trebuie sa cunoasca un copac atat de batran...si dintr-o data m-am hotarat sa ma intorc si m-am adapostit sub el... l-am atins ca si cum as fi incercat sa simt ce a simtit si el secole de-a randul... am apropiat usor urechea de trunchiul lui si am incercat sa aud toate povestile lui... dar nu am auzit nimic... ma simteam ca un copil naiv... ma simteam mica si neinsemnata... cum puteam sa cred ca un copac poate sa imi spuna ceva... cum puteam sa cred k el cunoaste mai multe... am zambit din nou fara motiv si am vrut sa plec ...knd m-am intors...mare mi-a fost uimirea sa vad UN STRAIN ... se uita la mine si zambea... probabil statuse acolo ceva vreme...probabil a ras de mine tot acel timp...dar nu a zis nimic doar mi-a zambit... si acel moment a fost atat de... cum sa va spun...ati simtit vreodata ca timpul se opreste... ca inima va bate atat de tare incat simtiti ca va iese din piept?... a fost pura fantezie... parea un vis... poate chiar a fost un vis...poate nu...nici eu nu mai stiu ce sa cred la ora asta... dar zambetul acela... atat de pur...de placut ...de naiv....mi-a facut inima sa tresara...m-a facut sa cred ca e un inger... mi-a amintit pentru un moment de STRAINUL MEU...mi-a amintit de blog...mi-a amintit de ce am trait,mi-a amintit de tine... am ajuns acasa zambind... nici acum nu stiu cine era...poate era vecinul de la 7, sau poate tipul nou din cartier... poate era un vizitator sau poate un visator de pe blog ca si mine... a fost un strain care pentru un moment m-a dus in trecut... pentru un moment m-a dus in viitor... pentru un moment mi-a oferit o farama de fantezie... acum stiu ca totul nu a fost decat pentru un moment, dar a fost magic... stiu ca nu o sa mai am niciodata nimic din ce am avut...stiu ca nu ma mai iubeste... dar intr-un fel am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea... i-am dat durmul pentru k i-am vrut binele... l-am lasat sa plece pentru ca o iubea pe ea... azi am inteles ca desi ii simt lipsa in fiecare moment asa a fost cel mai bine... probabil acum este fericit... si asa e bine nu? cand iubesti nu trebuie sa fi egoist... trebuie sa te gandesti mai intai la fericirea celuilalt... daca el e fericit atunci si eu sunt fericita... poate nu el era sufletul meu pereche... si eu cred intr-o dragoste suprema..in ceva sublim, mai presus de perfectiune, mai presus de tot ce este omenesc... dar daca ceea ce am trait cu el nu era perfect? daca viata imi scoate in cale un alt strain? poate viata ne rezerva surprize fiecaruia dintre noi... poate ne vrea pe toti fericiti... poate ne vrea pe toti sa cunoastem atat culmile minunate pe care ne poate purta dar si abisurile suferintei in care ne poate arunca doar ca in momentul urmator sa ne ridice si mai sus... suntem niste marionete in mana destinului... niciodata nu vom putea sti ce ne asteapta...noi nu putem decat sa zambim, sa incercam sa luam fiecare zi in piept... sa fim fericiti pentru persoanele dragi... sa iubim din toata inima...si sa ne gandim ca poate maine e randul nostru sa fim fericiti... HRANITI-VA CU FARAMELE DE FANTEZIE!!! BAZATI-VA PE VISE !!

poveste

A vazut ca timpul se scurgea... si in acelasi timp simtea cum puterile o parasesc... se simtea slabita si nu avea altceva in minte decat vocea lui care o dadea la o parte.... isi amintea mereu cuvintele lui grele " nu te mai iubesc... pur si simplu...nu esti ce imi doresc... nu ai fost niciodata!! " ... isi amintea cum se plimba cu o straina de mana usor pe aleea pe care o cutreierase si cu ea seri de-a randul... nu putea sa accepte ca singurele lucruri pe care le avea, adica amintirile ii erau furate de o alta... nu isi dorea decat sa stie ca ce a avut ea cu el a fost special... isi dorea ca banca pe care stateau si povesteau ore in sir sa ramana a lor... copacul dupa care se ascundea ca el sa o gaseasca si sa o sarute sa ramana doar al ei... dorea serile sub cer senin... si rasaritul la malul marii pe nisipul rece si umed... dorea zambetul lui si imbratisarea care ii oferea mereu caldura... simtea cum lacrimi incep incet sa ii inunde ochii verzi... nu plangea pentru ca el o parasise... il iubea atat de mult incat intelegea ca are nevoie de ceva mai bun si acel ceva nu era ea... plangea pentru ca stia ca putinul timp pe care l-au petrecut impreuna pentru el nu insemna nimic... plangea pentru ca lumea ei era in ochii lui nesemnificativa... si se simtea mica... se simtea singura... se simtea neinsemnata... nu putea sa inteleaga cum un om poate sa minta atat de bine... cum nu si-a dat seama ca nu a iubit-o? Acum nimic nu mai era universul ei... Isi incredintase inima unui strain... mai avea atat de putin timp... si nu isi doare decat inca o ora cu el...o secunda... un moment... o clipa... isi dorea sa ii auda din nou glasul makr o singura data... Stia ca nu mai poate avea nimic din toate acestea... Stia ca pentru el totul e sfarsit de mult si asta ii frangea inima... A incercat sa uite macar pentru un moment dar nu putea... si s-a hotarat k pentru ultima oara sa mai faca o plimbare...sa se duca la locul lor secret... s-a imbracat repede... stia k nu mai are timp...simtea k nu mai are timp... rasufla greu... si afara era atat de frig... dar trebuia sa faca asta... a fugit cu ultimul strop de forta ... a ajuns akolo... s-a asezat si a inceput din nou sa planga...era ultima oara knd avea pentru o clipa un loc al ei... era ultima speranta...era ultima suflare... stia k nu o sa il mai vada niciodata... stia k nu o sa o mai iubeasca... stia k il pierduse... stia k viata nu e corecta...si o alesese chiar pe ea sa confirme aceasta realitate trista... stia k nu mai are mult... si dintr-o data a inceput sa zambeasca... isi amintea de el cum era la inceput... il vedea apropiindu-se zambitor... ii simtea sarutarile... si bratele ... a scos din buzunar repede telefonul... si a scris un mesaj... " te iubesc ! te-am iubit mereu si te voi iubi in continuare!! dak eu ti-am oferit dragostea mea asta nu inseamna k un moment am avut pretentia sa imi oferi acelasi lucru,,, doar am sperat din tot sufletul ca poate intr-o zi ma vei iubi si tu. Acum k voi pleca vreau sa sti doar ca te voi pastra in sufletul si in mintea mea... vei ramane mereu o parte din mine... cu tine am invatat sa respir un alt aer, sa visez sub un alt cer ... am invatat ca in viata nu e doar alb si negru , exista si culori... am vazut ca cele mai frumoase fiinte de pe pamant , fluturi, nu traiesc decat o zi... am invatat sa zbor si eu si acum voi pleca o data cu ei... si voi lua cu mine amintirea ta, universul meu, singura farama de fericire. TE iubesc! " a apucat sa il trimita... a mai apucat sa zambeasca o data si a picat... a ramas akolo singura si fara suflare... facuse totul pentru el chiar si ultimul ei gand tot la el a fost... il iubise atat de profund si nu ceruse nimic in schimb... a avut nevoie de el dar nu i s-a parut niciodata ca el ar fi avut nevoie de ea... si a plecat totusi impacata... a plecat o data cu fluturii ei... a plecat zambind... a plecat iubind... E greu sa iubesti si e greu sa pierzi... e greu sa accepti ca nu mai e... e greu sa iti dai seama ca nu mai esti lumea lui... infinitul lui... singura speranta, singurul motiv pentru care se bucura ca se trezeste dimineata... un inger... E greu sa iti dai seama k esti insignifiant pentru persoana care e intreaga ta lume... dar dak iti oferi toata dragostea nu inseamna neaparat ca o sa primesti acelasi lucru inapoi...nu poti decat sa iubesti si sa speri...si daca se dovedeste ca esti singura care iubeste... trebuie sa mergi inainte... sa fi puternica sa te ridici... si sa continui sa visezi si sa speri pentru ca uneori singurele farame de fantezie care ne raman sunt cele mai minunate ...sunt cele care ne salveaza!!

Ai incetat vreodata sa iti apartii? Sa gasesti ratiunea de a exista in altcineva? De multre ori nu ne dam seama ce avem si ce pierdem... visam sa gasim sufletul pereche dar inrte timp profitam de fiecare ocazie... ne aruncam in capcanele destinului si ne simtim cuprinsi de adrenalina,.. sangele ne circula nebuneste in tot corpul si ne inunda o senzatie de putere ... ne simtim pe moment atat de puternici si nimic nu ne poate face rau... si cand ne trezim e deja prea tarziu... am ranit din nou... ajungem astfel sa fim victimele propriilor noastre iluzii.... Traim intr-o lume falsa , intr-un univers de minciuni si vise risipite. Ne ranim din placere si pentru a ne simti un moment mai puternici decat persoana , uneori singura care ne iubeste cu adevarat.... Pierdem singurele oportunitati de a fi fericiti si de a fi iubiti... si atunci, incepem sa ne hranim cu speranta unui nou inceput si cu vise copilaresti... desi stim ca deja e mult prea tarziu si totul e pierdut de mult!! Am invatat ca viata e o risipire, o continua risipire...Viata e o continua cautare a fericirii...poate fericirea e un cuvant prea mare ... poate nici nu exista... sau poate suntem noi prea egoisti si dupa ce o gasim cautam ceva si mai bun...asa sunt oamenii intotdeauna cauta ceva mai bun... ceva mai frumos... ceva mai colorat... Si pierd singurul lucru de pret pe car il aveau langa ei... deja am inceput sa aberez... de unde sa stiu eu dak intr-adevar eu eram cea mai buna pentru tine? poate meritai ceva mai bun!! sau poate eu merit ceva mai bun... poate merit pe cineva care sa ma iubesca la fel de mult cum te-am iubit eu pe tine... poate merit sa fiu tinuta de mana si nu afisata ca un trofeu... poate merit un compliment din cand in cand.... sau poate merit sa raman singura pentru simplu fapt k te-am iubit mai presus de orice... si tu ai plecat cu prima adiere de primavara... cu primul val de caldura... cu prima ninsoare...cu prima frunza cazuta... ai fost mai schimbator decat vremea de primavara... ma adorai 2 sapt si apoi dispareai in ceata cu prima necunoscuta... si de fiecare data cand doream sa nu mai stiu de tine apareai din nou... si ma puneai pe jar... mereu te asteptam cu bratele deschise...si tu te intorceai...de data asta o sa fie diferit... nu mai pot sa imi fac rau singura... daca pentru un moment vei simti ca ma vrei inapoi... e posibil sa nu mai exist... e posibil sa nu ma mai gasesti... Viata ne da mereu suturi cel mai important este sa reusim sa ne ridicam de fiecare data...

oare...

de multe ori nu cunoastem o persoana, dar totusi reuseste sa ne faca sa zambim... ne face curiosi... ne incanta si in acelasi timp ne intristeaza... cam asa sta treaba cu blougurile.... un necunoscut... 2 necunoscuti... multi necunoscuti.... povesti interesante sau unele nu... dar de multe ori gasim pe cineva cu care ne identificam... gasim pe cineva care trece prin aceleasi suferinte..trairi... are aceleasi vise... aceleasi iluzii ratacite intr-un prezent dur... oare semanam atat de mult? sau oare diferim in totalitate? suferintele ne apropie... anonimatul ne indeparteaza... lumea e plina de fluturi .... de culori.... de sperante!! exista atat de multe lucruri frumoase pe care ink nu le bagam in seama...pe langa care trecem si ramanem reci la splendoarea lor.... poate o sa reusesc si eu sa visez makr in culori!!! sa reflectez la un nou inceput... la o alta viata... sa-mi definesc propriile culorile!!! exista o farama de speranta pt fiecare...

un vis, un zambet, o iluzie

A mai trecut o zi... cu toate ca dimineata e momentul zilei cel mai urat deoarece trebuie sa te trezesti devreme...sa te duci la cursuri...sa asculti dezinteresat tot ce vorbeste un chelios cu burta mare si cu ochelari, sau o baba nebuna care face istericale numai k nu ai citit 20 de pagini...sa stai la coada la metrou si... cate nu se mai intampla dimineata...dar dimineata asta m-am trezit cu zambetul pe buze... si asta se intampla foarte rar...dar acum dupa multa vreme s-a intamplat...am visat ceva minunat... nu pot sa va povestesc k cik dak spui ce ai visat nu se mai intampla...dar a fost ceva frumos... am prins aripi... am zambit chiar si unui necunoscut azi dimineata... si mare mi-a fost mirarea k imediat am primit inapoi tot un zambet extraordinar de frumos... acel om care statea retras in metrou cu o fata lunga si posomorata...s-a luminat imediat la fata si a zambit... m-am bucurat sa vad k mai avem sperante... :) de fiecare data knd ma plimbam pe strazi vedem numai fete suparate, ganditoare si grabite care iti aruncau o privire furisa si se pierdeau in multime... toti erau la fel... nimeni nu zambea de parca ne-ar fi pandit un mare pericol fugeau toti catre ascunzatori... am trecut asa zile de-a randul fara sa imi dau seama ca de fapt si eu devenisem parte a multimii... eram la fel ca ei... nici eu nu mai zambeam.. . credeam k nu are rost sa irosesc zambetele pentru niste oameni care nu mai stiau sa fie fericiti... cat de copilaresc gandeam... nu mi-am dat seama k poate un singur zambet le-ar fi luminat ziua, le-ar fi facut-o mai fumoasa... i-ar fi facut sa se opreasca un moment sa incerce sa reflecteze la ce li s-a intamplat... si poate ar fi zambit si ei altor persoane... nici nu ne dam seama cat de important poate sa fie un zambet pentru o persoana... deci ar trebui sa nu ne mai inchidem in noi ar trebui sa ne deschidem... sa inflorim... sa daruim caldura, dragoste , bunatate... sa ne daruium unei persoane... si sa o facem fericita... o sa intrebati si dak acea persoana nu exista/? si eu am avut aceeasi dilema... dar totusi s-a rezlovat... acea persoana exista pentru fiecare... chiar dak ea nu e dispusa sa ni se daruiasca inapoi asta nu inseamna k noi nu ii putem darui tot ce avem mai bun ... sau nu o putem face fericita... poate e un sacrificiu sa renuntam la fericirea noastra pentru a altora... dar poate in acelasi timp acest sacrificiu merita facut dak e din inima... eu mi-am daruit inima unui necunoscut i-am daruit tot ce aveam mai de pret... e adevarat k am ramas cu farame de vise, cu iluzii pierdute si o inima franta... dar stiti cum se zice timpul le vindeca pe toate... asa o sa se intample si cu mine... si sincera sa fiu nu regret nimic din tot ce am facut... nu regret k m-am daruit altei persoane... nu regret ca acea persoana devenise ratiunea mea de a trai... regret doar k totul a durat doar o clipa...am incercat sa opresc timpul in loc... dar se pare k timpul mi-a dat o lectie...ne poate fi cel mai bun aliat dar si cel mai mare dusman dak nu ii intelegem importanta si rolul... SI CLIPA S-A DUS!!! "loVE Can be magic, but sometimes magic can be, just an illusion"

primul cuvant, prima litera

Nu prea am cuvinte la ora asta... m-am hotarat sa incep si eu sa scriu cate ceva intr-un blog... in propriul meu blog...si asta nu pentru ca asta e noua moda sau pentru ca asa zic unii k e "trendy" ..nu sunt nici pe de-o parte fata plina de fitze pe care o vezi la colt de strada imbracata in tzoale de ultima ora, cu o masinuta ultimul racnet sau cu un catelus
chihuahua intr-o gentuta roz... nu e stilul meu...nu ma caracterizeaza aroganta ... eu sunt tipa banala poate chiar cea pe care ai vazut-o pe strada azi, sau cea cu care ai stat la coada si ai asteptat metroul sau colega de grupa pe care nu prea o bagi in seama... as putea fi orice fata plina de viata, plina de sperante si cu un zambet de oferit in orice moment... am facut un blog pentru ca e mai usor sa te exprimi in anonimat... e mai usor sa povestesi si e mai usor sa iti dai singura unele raspunsuri... un blog e distractiv ,,, un blog poate sa iti aduca prieteni, poate sa iti aduca critici sau complimente... trebuie sa invatam sa multumim celor care ne fac complimente si sa acceptam criticile si sa le luam ca pe ceva constructiv... sa invatam sa ne consolidam personalitatea si sa invatam sa ne acceptam... e posibil sa nu reusesc sa fiu chiar zilnic aici pe blog dar de cate ori o sa am timp si inspiratie o sa incerc sa scriu cate ceva... poate vor fi baliverne, sau tampenii sau lucruri scrise di inima, dar vor fi micile mele secrete... boabele mele de vise, samburii de adevar si cioburile de vise... se vor impleti intr-o imensa mare de cuvinte... si vor forma zboruri de fluturi... vor colora lumea mea... vor fi zambetul de fericire sau de tristete de pe chipul meu...vor fi lacrmile mele si sperantele mele... vor deveni infinitul meu magic... lumea mea de vis plina de lumina... de multe ori am visat cu ochii deschisi, de multe ori am incercat sa strang soarele in mana si sa ating norii si tot de atat de multe ori am stat singura si nu am putut povesti nimanui aceste lucruri... acum o le impart cu tine .... CU UN STRAIN PLIN DE SPERANTE CA SI MINE SI PLIN DE INTREBARI FARA RASPUNS INK!!!