o fata

A aprins focul si s-a asezat langa semineu... ii placea sa auda cum arde focul...ii placea sa simta acea caldura...se simtea in siguranta...si mai ales ii placea la nebunie sa priveasca de langa foc bradul impodobit. Cu toate ca anul acesta casa era mai goala ca niciodata, vremea era urata (ploua si nu incepuse ink sa ninga) si bradul mai sarac era fericita! Iubea Craciunul mai mult decat oricine si incerca sa pastreze in suflet spiruitul sarbatorilor. Era singura langa faoc , langa un brad impodobit si cu toate aceste incerca sa se simta bine... incerca sa nu ii simta lipsa cu toate ca acest lucru era inevitabil ...ii simtea lipsa in fiecare moment...in fiecare secunda... pentru prima data in viata isi dorea sa fie egoista...il iertase deja pentru tot ceea ce ii facuse , il iertase ca o mintise, il iertase k i-a frant inima si a lasat-o singura...dar acum isi dorea ceva pentru ea...isi dorea ca in aceasta zi sa fie fericita...sa se dedice propriei persoane...i se parea atat de ciudat sa se gandeasca la ea deoarece in tot acest timp se gandise numai la el...ii era teama sa nu faca un pas gresit acest sentiment era pentru ea ca si cum ar fi invatat din nou sa mearga...se simtea ca atunci cand pentru prima oara a baut si a simtit ca totul in jurul ei se invartea...si se invartea si se invartea...si totusi se simtea bine... era un sentiment nou atat de ciudat si necunoscut... ii era teama de necunoscut petru ca de multe ori necunoscutul aducea tristete si probleme... ii placea sa stea pe un teren cunoscut...dar de cand il cunoscuse incepuse sa paseasca numai in lumi diferite de cele pe care ea le cunoscuse pana atunci atat de necunoscute si totusi el ii deslusise tainele tuturor acelor lumi...dorea sa il mai aiba langa ea...dar dorea si sa fie fericita... nu intelegea unde gresise...oare faptul k l-a iubit a fost o greseala atat de mare? incepusera sa ii apara din nou in minte momentele pe care le traise alaturi de el... simtea in coltul ochiului se stransesera cateva picaturi care erau gata ,gata sa izbucneasca si sa ii ude obrajii imbujorati...si atunci si-a luat in graba hainutza si a iesit sa se plimbe...era destul de frig dar nu o interesa...isi dorea doar sa scape de amintiri...voia putin aer...da asta ii trebuia o gura zdravana de aer curat care sa ii inunde plamanii sa o faca sa se simta libera....se plimba pe strada slab luminata...se simtea singura mai ales knd vedea numai cupluri care mergeau de mana, de brat sau care se sarutau... ii lipseau saruturile lui...si ii lipsea modul in care o strangea de mana si o lua in brate...emotiile o napadeau...incat abia mai putea respira,...nu stia ce mai poate sa faca sa il aduca din nou langa ea...stia ca nu putea ...pentru ca nu era vina ei...sau poate era...isi dorea sa fie dorita de el...isi dorea sa il poate pastra pentru totdeauna...dar stim cu totii ca visele frumoase nu dureaza niciodata prea mult...dureaza doar pana in momentul in care deschidem ochii...ea i-a deschis prea devreme...isi dorea ca visul sa continuie...dar nu mai putea adormi...uneori ne dorim lucruri pe care nu le putem avea...uneori visam la o lume perfecta...la o iubire vesnica, la sentimente pure, la o viata fericita alaturi de un anume necunoscut... uneori visele ne sunt sfaramate alteori se indeplinesc in timp...sau alteori daca avem noroc se indeplinesc rapid... ea este exemplul de fata cu visele spulberate...fata pe care o zaresti pe strada singura cu un zambet trist...fata care isi ascunde privirea in pamant...fata care intotdeauna este amabila chiar dak pe ea nu o poate ajuta nimeni...poate vreodata va fi fericita din nou si poate va zambi...dar pana atunci se va ascunde in spatele unui monitor,se va ascunde in spatele unui zambet si in spatele unor cuvinte...in spatele uneii ilzuii...al unei farame de fantezie...