fulg...

afara era frig...ink nu incepuse sa ninga...astepta prima zapada...ii placea la nebunie zapada! ii placea pentru ca totul e alb...e pufos,moale,curat...e de poveste! ea nu a avut niciodata o poveste...a trait mereu in umbra...in umbra parintilor mult prea ocupati si cu prea multe griji ca sa se mai ocupe si de ea...in umbra fratelui care umbla mereu cu masini de ultima moda (mult prea plin de fitze pentru gustul ei) dupa care umblau toate prietenele ei... in umbra prietenelor ei "prea" perfecte, papusi de plastic... nu se simtea bine cu nimeni... nu avea cu cine sa vorbeasca...toata viata ei era prea pustie...dar zapada ii dadea speranta...ii dadea o stare de bine ii aducea aminte de copilaria fericita alaturi de bunicii care ii fusesera singurul sprijin acum ca ei nu mai erau ramasese singura... zapada o incanta...o facea sa se gandeasca la ingerasi,la cadouri, la dragoste, la fericirea suprema...cat de indepartate i se pareau aceste ganduri...nu se mai simtise iubita de atata vreme... nu i se mai daduse atentie si asta era motivul pentru care se izolase intr-o lume doar a ei...intr-o poveste fara sfarsit...intr-un basm trist in care printesa ramane inemnitata pe viata...era trista in sufletul ei...dar nu dorea sa o arate...nu dorea ca acele papusi ale destinului sa ii arate mila...mila i se parea cel mai urat sentiment, parsiv...nu isi dorea ca oamenii sa o considere slaba...asa ca nu isi afisa adevaratele sentimente...se ascundea ca toata lumea in spatele une masti...isi dorea din toata inima un prieten in fatza caruia sa poata sa isi deschida sufletul...sa se arate asa cum era ea de fapt...dar nu gasea pe nimeni cu care sa se asemene... si cum se plimba ea prin ceatza densa care acoperise orasul a simtit cevarece care i-a atins fruntea... a ridicat privirea si a observat mii de fluturi care se jucau prin aerul apasator...a inceput sa zambeasca si deodata se simtea fericita...a prins un fluturas in palma l-a privit o secunda si apoi a disparut...dar era fericita... a venit iarna...poate acum isi va gasi si ea ceea ce ii lipseste...un suflet, un prieten, o iubire...i s-a inradacinat o speranta in sufletul gol... pentru prima data era fericita...