marți, 25 noiembrie 2008

un vis, un zambet, o iluzie

A mai trecut o zi... cu toate ca dimineata e momentul zilei cel mai urat deoarece trebuie sa te trezesti devreme...sa te duci la cursuri...sa asculti dezinteresat tot ce vorbeste un chelios cu burta mare si cu ochelari, sau o baba nebuna care face istericale numai k nu ai citit 20 de pagini...sa stai la coada la metrou si... cate nu se mai intampla dimineata...dar dimineata asta m-am trezit cu zambetul pe buze... si asta se intampla foarte rar...dar acum dupa multa vreme s-a intamplat...am visat ceva minunat... nu pot sa va povestesc k cik dak spui ce ai visat nu se mai intampla...dar a fost ceva frumos... am prins aripi... am zambit chiar si unui necunoscut azi dimineata... si mare mi-a fost mirarea k imediat am primit inapoi tot un zambet extraordinar de frumos... acel om care statea retras in metrou cu o fata lunga si posomorata...s-a luminat imediat la fata si a zambit... m-am bucurat sa vad k mai avem sperante... :) de fiecare data knd ma plimbam pe strazi vedem numai fete suparate, ganditoare si grabite care iti aruncau o privire furisa si se pierdeau in multime... toti erau la fel... nimeni nu zambea de parca ne-ar fi pandit un mare pericol fugeau toti catre ascunzatori... am trecut asa zile de-a randul fara sa imi dau seama ca de fapt si eu devenisem parte a multimii... eram la fel ca ei... nici eu nu mai zambeam.. . credeam k nu are rost sa irosesc zambetele pentru niste oameni care nu mai stiau sa fie fericiti... cat de copilaresc gandeam... nu mi-am dat seama k poate un singur zambet le-ar fi luminat ziua, le-ar fi facut-o mai fumoasa... i-ar fi facut sa se opreasca un moment sa incerce sa reflecteze la ce li s-a intamplat... si poate ar fi zambit si ei altor persoane... nici nu ne dam seama cat de important poate sa fie un zambet pentru o persoana... deci ar trebui sa nu ne mai inchidem in noi ar trebui sa ne deschidem... sa inflorim... sa daruim caldura, dragoste , bunatate... sa ne daruium unei persoane... si sa o facem fericita... o sa intrebati si dak acea persoana nu exista/? si eu am avut aceeasi dilema... dar totusi s-a rezlovat... acea persoana exista pentru fiecare... chiar dak ea nu e dispusa sa ni se daruiasca inapoi asta nu inseamna k noi nu ii putem darui tot ce avem mai bun ... sau nu o putem face fericita... poate e un sacrificiu sa renuntam la fericirea noastra pentru a altora... dar poate in acelasi timp acest sacrificiu merita facut dak e din inima... eu mi-am daruit inima unui necunoscut i-am daruit tot ce aveam mai de pret... e adevarat k am ramas cu farame de vise, cu iluzii pierdute si o inima franta... dar stiti cum se zice timpul le vindeca pe toate... asa o sa se intample si cu mine... si sincera sa fiu nu regret nimic din tot ce am facut... nu regret k m-am daruit altei persoane... nu regret ca acea persoana devenise ratiunea mea de a trai... regret doar k totul a durat doar o clipa...am incercat sa opresc timpul in loc... dar se pare k timpul mi-a dat o lectie...ne poate fi cel mai bun aliat dar si cel mai mare dusman dak nu ii intelegem importanta si rolul... SI CLIPA S-A DUS!!! "loVE Can be magic, but sometimes magic can be, just an illusion"

Niciun comentariu: