vineri, 28 noiembrie 2008

Ai incetat vreodata sa iti apartii? Sa gasesti ratiunea de a exista in altcineva?
De multre ori nu ne dam seama ce avem si ce pierdem... visam sa gasim sufletul pereche dar inrte timp profitam de fiecare ocazie... ne aruncam in capcanele destinului si ne simtim cuprinsi de adrenalina,.. sangele ne circula nebuneste in tot corpul si ne inunda o senzatie de putere ... ne simtim pe moment atat de puternici si nimic nu ne poate face rau... si cand ne trezim e deja prea tarziu... am ranit din nou... ajungem astfel sa fim victimele propriilor noastre iluzii....
Traim intr-o lume falsa , intr-un univers de minciuni si vise risipite. Ne ranim din placere si pentru a ne simti un moment mai puternici decat persoana , uneori singura care ne iubeste cu adevarat.... Pierdem singurele oportunitati de a fi fericiti si de a fi iubiti... si atunci, incepem sa ne hranim cu speranta unui nou inceput si cu vise copilaresti... desi stim ca deja e mult prea tarziu si totul e pierdut de mult!!
Am invatat ca viata e o risipire, o continua risipire...Viata e o continua cautare a fericirii...poate fericirea e un cuvant prea mare ... poate nici nu exista... sau poate suntem noi prea egoisti si dupa ce o gasim cautam ceva si mai bun...asa sunt oamenii intotdeauna cauta ceva mai bun... ceva mai frumos... ceva mai colorat...
Si pierd singurul lucru de pret pe car il aveau langa ei... deja am inceput sa aberez... de unde sa stiu eu dak intr-adevar eu eram cea mai buna pentru tine? poate meritai ceva mai bun!! sau poate eu merit ceva mai bun... poate merit pe cineva care sa ma iubesca la fel de mult cum te-am iubit eu pe tine... poate merit sa fiu tinuta de mana si nu afisata ca un trofeu... poate merit un compliment din cand in cand.... sau poate merit sa raman singura pentru simplu fapt k te-am iubit mai presus de orice... si tu ai plecat cu prima adiere de primavara... cu primul val de caldura... cu prima ninsoare...cu prima frunza cazuta... ai fost mai schimbator decat vremea de primavara... ma adorai 2 sapt si apoi dispareai in ceata cu prima necunoscuta... si de fiecare data cand doream sa nu mai stiu de tine apareai din nou... si ma puneai pe jar... mereu te asteptam cu bratele deschise...si tu te intorceai...de data asta o sa fie diferit... nu mai pot sa imi fac rau singura... daca pentru un moment vei simti ca ma vrei inapoi... e posibil sa nu mai exist... e posibil sa nu ma mai gasesti...
Viata ne da mereu suturi cel mai important este sa reusim sa ne ridicam de fiecare data...

Niciun comentariu: