vineri, 26 decembrie 2008

a trecut inca un craciun



















A trecut si craciunul asta... fara zapada, fara frig, fara o inima intreaga... fara el... si ce daca primise o multime de cadouri! ce daca primise cele mai frumoase lucruri pe care si le putea dori o fata... nu asta isi dorea... isi dorea doar ca el sa o priveasca un moment... sa o vada ca exista!! un mesaj poate i-ar fi fost de ajuns sa ii faca inima sa ii tresalte... sa o faca fericita de craciun!! ce lucruri simple si mici dorim uneori...si acestea sunt cele care ne fac fericiti, care dau sens vietii noastre, care ne alina suferinta... dar acel mesaj nu a venit niciodata, nici acea privire... a uitat sa fie fericita... si totusi era craciunul...
De multe ori a incercat sa il uite... a incercat sa ii destainuie tot ce simte... dar de fiecare data intervenea altceva sau era altcineva mai rapid decat ea... locuiau in acelasi oras... erau vecini si totusi niste straini... cel putin ea pentru el nu era decat o straina... il iubea... i-a dat tot ce avea mai bun ... dar el nu a vazut-o niciodata...
Suferea in tacere... suferea pentru ca nu era destul de puternica sa ii spuna adevarul... suferea pentru ca nu era suficient de sigura pe ea sa il abordeze... suferea pentru ca dorea binele tuturor... suferea pentru ca nu putea sa isi tradeze cea mai buna prietena...
De multe ori simtea k nu mai poate ca si-ar dori ca lucrurile sa stea putin altfel... dar nu putea face nimic sa le schimbe....
Nu avea o poveste prea complicata si poate nu prea diferita de a altora... dar suferea totusi enorm.... suferea pentru se vedea neputincioasa... pentru ca se vedea invinsa de propriul destin ... se vedea pusa la pamant de un vant prea puternic... suferea pentru ca era slaba... suferea pentru ca totul i se parea prea greu... suferea pentru ca nu putea lupta contra curentului care o impingea la fund... suferea pentru ca baiatul pe care il iubea enorm nu o considera suficient de buna pentru el...
Il cunostea de mullta vreme... fusesera colegi din scoala generala, si apoi in liceu... se indragostise de el iremediabil... dar el nu o vedea...
el era "THE BAD BOY" , baiatul popular dorit de toate fetele, cu multe figuri , cu un aer arogant dar care il facea sa para interesant si plin de carisma, iar ea era fata cuminte din a II a banca, draguta cu toata lumea, placuta de profesori , cu multi pireteni si foarte copilaroasa... In nici un caz nu era genul lui... cu toate astea erau vecini si de multe ori mergeau impreuna spre casa purtau discutii interminabile, radeau impreuna si se simteau bine... nu parea deloc baiatul pe care il cunostea la scoala, de acest baiat se indragostise ea... si il iubea pe zi ce trece mai mult... dar nu putea sa ii spuna pentru ca se credea mult prea diferita si nu suficient de buna pentru el...
si discutiile erau placute si timpul petrecut impreuna era din ce in ce mai lung... si intr-o zi s-a hotarat sa ii spuna...l-a invitat la o plimbare dar a refuzat-o politicos pentru ca avea ceva important de rezolvat in acea zi...pentru ca era foarte entuziasmata si putin speriata in acelasi timp a hotarat k a doua zi ii va spune cu siguranta...dar pana atunci avea nevoie de o plimbare pentru ca dintr-o data aerul din camera i se parea insuficient, lumina i se parea prea putina si camera prea mica... a iesit in parcul din centru si se plimba ca un om beat... era ametita de dragoste, de ganduri , de fericire... s-a asezat usor pe o banca sub un castan batran... s-a lasat mangaiata de razele soarelui care parea ca ii zambea...si a inceput si ea sa zambeasca... s-a aplecat sa ia o frunza care i se parea atat de ciudata si in acelasi timp plina de fantezie, si cand a ridicat privirea prin fata ei a trecut el...era de mana cu cea mai buna prietena a ei... a ramas putin inlemnita apoi a reusit sa zambeasca si sa ii salute... ei au zambit inapoi au salutat si si-au continuat drumul... dintr-o data a simtit cum toti norii cenusii se aduna pe cerul ei si cum un fulger a strapuns-o...a fugit spre casa... singurul loc in care acum i se parea ca e in siguranta... pierduse 2 persoane dragi in acelasi timp: cea mai buna prietena si iubirea vietii ei... simtea ca nu mai poate rezista pana acasa simtea cum picurii incep sa cada din ochii ei... si in urma ei drumul ramaseses presarat cu picaturi fierbinti ... isi dorea sa ajunga mai repede in camera ei... isi dorea sa poata plange... isi dorea sa nu fi vazut asa ceva niciodata... dar totul se intamplase...mai avea putin si a ajuns in camera ei...s-a asezat intr-un colt si a inceput sa planga fara sa o mai intereseze de ceea ce era in jurul ei...se simtea tradata... se simtea nesigura si franta... ii rupsesera aripile... ii luasera singurul lucru care il avea mai de pret: fantezia... nu mai putea zbura, nu mai putea visa... devenise o relicva... dar ce o durea cel mai tare era faptul k maine va trebui sa infrunte crudul adevar si va trebui sa o faca cu zambetul pe buze... o durea ca prietena ei cea mai buna ii rapise universul, respira aerul ei si se hranea cu sperantele ei... o durea inima cum nu o duruse nimic niciodata... dar si-a dat seama ca poate el e fericit...si asta era cel mai important... poate ea isi dorea sa ii fie bine ei ,dar pentru el poate bine nu era ce isi dorea ea... poate ea nu era suficient de buna sa il faca fericit... atunci si-a dat seama ca lucrul cel mai important era ca lui sa ii fie bine... dorea sa fie al ei..dar mai mult decat asta isi dorea sa il vada fericit... a incercat sa se prefaca ca totul e bine ca nu o intereseaza... si fiecare zi trecea la fel... zambea si ii facea pe altii sa zambeasca... nimeni nu si-a dat seama ce era de fapt in sufletul ei... si pe zi ce trecea il iubea mai mult... si se stingea in interior... sufletul ii era ca o cutie a pandorei in care se ascundeau pacatele... dar nu putea sa il uite.. nu putea nici sa ii spuna... si asa au trecut 2 ani... relatia cu prietena ei cea mai buna o incheiase, dar a plecat la facultate... el intr-un oras ea in altul... si i se parea atat de departe ca si cum ar fi fost la capatul lumii... vorbeau pe mess se intelegeau de minune dar nu a reusit sa ii spuna nici de data asta adevarul pentru ce pentru el nu era decat o prietena, o colega... o straina... a facut totul sa o observe... dar el nu a vrut sa o vada!
this is the story...
When life gets hard, when things change, true love remains the same...




2 comentarii:

Eternal Sunshine of the Spotless Mind spunea...

:(

pisicutza spunea...

sincera sa fiu imi place tare mult ce ai scris dar totusi sa stii ca intr-o buna zi soarele va rasari si in viata ta atunci cand nu te astepti ....si doar din greutatile prin care ai trecut tu ne dam seama ca trebuie sa luptam cu noi..nu stiu daca ma intelegi..si sa stii ca undeva e cineva care te va face fericita si sa il iubesti pentru cum te simti cand esti cu el...>:d<