sambata

Sambata ...a inceput ca oricare alta zi... se auzeau tipetele de la vecini... casa mea era iar plina si nu puteam sa stau linistita nici in coltisorul meu macar... am hotarat sa ies la o plimbare... am tras repede ceva pe mine si am iesit... eram atat de ganditoare ca nici makr nu am bagat de seama ca incepuse sa ploua... imi purtam pasii alene prin parcul trist... si totul era atat de ud ... ai parea atat de gol ... frunzele erau si ele ude picate pe asfaltul care capatase o culoare cenusie de la ploaia care incepuse sa cada usor...nu imi place ploaia ma deprima... dar azi aveam nevoie aer... aveam nevoie de libertate... si cum ma plimbam singura am observat ca ma urmarea cineva... m-am speriat...am intors capul si nu era nimeni... era doar umbra unui copac batran si inalt... am zambit si mi-am continuat drumul... ma tot gandeam la acel copac... era atat de inalt...atat de masiv... si in acelasi timp asa fara frunze parea atat de singur... si trist... ma gandeam oare cate secrete ascunde... cate idile au inceput si s-au sfarsit la umbra lui...cat de multe trebuie sa cunoasca un copac atat de batran...si dintr-o data m-am hotarat sa ma intorc si m-am adapostit sub el... l-am atins ca si cum as fi incercat sa simt ce a simtit si el secole de-a randul... am apropiat usor urechea de trunchiul lui si am incercat sa aud toate povestile lui... dar nu am auzit nimic... ma simteam ca un copil naiv... ma simteam mica si neinsemnata... cum puteam sa cred ca un copac poate sa imi spuna ceva... cum puteam sa cred k el cunoaste mai multe... am zambit din nou fara motiv si am vrut sa plec ...knd m-am intors...mare mi-a fost uimirea sa vad UN STRAIN ... se uita la mine si zambea... probabil statuse acolo ceva vreme...probabil a ras de mine tot acel timp...dar nu a zis nimic doar mi-a zambit... si acel moment a fost atat de... cum sa va spun...ati simtit vreodata ca timpul se opreste... ca inima va bate atat de tare incat simtiti ca va iese din piept?... a fost pura fantezie... parea un vis... poate chiar a fost un vis...poate nu...nici eu nu mai stiu ce sa cred la ora asta... dar zambetul acela... atat de pur...de placut ...de naiv....mi-a facut inima sa tresara...m-a facut sa cred ca e un inger... mi-a amintit pentru un moment de STRAINUL MEU...mi-a amintit de blog...mi-a amintit de ce am trait,mi-a amintit de tine... am ajuns acasa zambind... nici acum nu stiu cine era...poate era vecinul de la 7, sau poate tipul nou din cartier... poate era un vizitator sau poate un visator de pe blog ca si mine... a fost un strain care pentru un moment m-a dus in trecut... pentru un moment m-a dus in viitor... pentru un moment mi-a oferit o farama de fantezie... acum stiu ca totul nu a fost decat pentru un moment, dar a fost magic... stiu ca nu o sa mai am niciodata nimic din ce am avut...stiu ca nu ma mai iubeste... dar intr-un fel am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea... i-am dat durmul pentru k i-am vrut binele... l-am lasat sa plece pentru ca o iubea pe ea... azi am inteles ca desi ii simt lipsa in fiecare moment asa a fost cel mai bine... probabil acum este fericit... si asa e bine nu? cand iubesti nu trebuie sa fi egoist... trebuie sa te gandesti mai intai la fericirea celuilalt... daca el e fericit atunci si eu sunt fericita... poate nu el era sufletul meu pereche... si eu cred intr-o dragoste suprema..in ceva sublim, mai presus de perfectiune, mai presus de tot ce este omenesc... dar daca ceea ce am trait cu el nu era perfect? daca viata imi scoate in cale un alt strain? poate viata ne rezerva surprize fiecaruia dintre noi... poate ne vrea pe toti fericiti... poate ne vrea pe toti sa cunoastem atat culmile minunate pe care ne poate purta dar si abisurile suferintei in care ne poate arunca doar ca in momentul urmator sa ne ridice si mai sus... suntem niste marionete in mana destinului... niciodata nu vom putea sti ce ne asteapta...noi nu putem decat sa zambim, sa incercam sa luam fiecare zi in piept... sa fim fericiti pentru persoanele dragi... sa iubim din toata inima...si sa ne gandim ca poate maine e randul nostru sa fim fericiti... HRANITI-VA CU FARAMELE DE FANTEZIE!!! BAZATI-VA PE VISE !!