stg special...

you're just a stupid little boy with no feelings, confused in a dark corner of this world and beging for attention... are you glad for the persone you became? i know the real you ... i know that you are just perfect so you don't have to pretend... but it seems that you don't know you anymore... it is hard for me to see how you become a person you never wanted to be just because the people think u are more interesting this way... you are just to childish to admit it and change ... you think that being you will not be enough... wellcome to my world where being me is never enough...but i tell u that being you is more than enough... but what should i know? i am just a girl standing in front of a boy asking him to be himself... probably you will become more stranger for me than you allready are but i will still be there for you just in case you will need some help or a shoulder to cry... i love you eventhough i will never be good enough for u...

vis

se facea k eram doar noi 2 si aveam casuta noastra pe malul marii... eram departe de lume dar eram fericiti... seara ne plimbam pe malul marii si ne lasam picioarele atinse de valurile sarate ale apei care se spargeau de malul obosit dupa o zi fierbinte... ne simteam nepunciosi in fata imensului albastru... cate ascundeau adancurile nu stiam dar eram fericiti... dupa o plimbare lunga ne asezam pe nisipul rece...puneai capul in poala mea ji imi repetai cat de mult ma iubesti si nu o sa ma lasi niciodata...eu zambeam iti sarutam fruntea sa ma jucam in parul tau moale...
erau seri de neuitat...erau seri magice...nopti fierbinti si zile de poveste...
nu ne spunea nimeni ce sa facem... nu ne spunea nimeni ce nu e bine... nu era nimeni care sa iti zambeasca in afara de mine...si totul era perfect...
eram noi 2 si marea!!
era dragostea noastra infinita, era speranta, era minunea...
era un prezent mult prea frumos... si a sunat ceasul...
uof...e dimineata... si am examen!!! dupa ce scap sper sa mai reusesc sa revin...dar stiti cum e cu febra examenelor...

letting go

in seara asta m-am suparat foarte tare... de fapt nu a fost chiar suparare mai mult dezamagire...stiti cum e atunci cand ai nevoie de un prieten si cea mai buna prietena a ta gaseste ceva mai important de facut? sau ca atunci cand cineva isi incalca promisiunea? cam asa ceva am simtit si eu numai ca motivul a fost altul... m-am simtit dezamagita de o persoana pe care o credeam altfel...poate asta am vrut eu sa cred ca e adevarat... poate nu am vrut sa observ adevarata fata pentru ca stiam ca nu o sa fie cum imi doresc eu, cum ar trebui sa fie... poate am crezut din toata inima ca desi e altfel se poate schimba... i-am daruit toate increderea si dragostea... si in schimb am primit un raspuns pe care nu il asteptam...

cineva m-a intrebat o data daca cred ca oamenii se pot schimba... nu am stiut ce sa ii raspund, acum stiu... oamenii daca isi doresc din toata inima ,se pot schimba... doar ca nu se schimba pentru k le e mult mai usor asa....am invatat in seara asta ca daca daruiesti toata dragostea si increderea nu e niciodata o asigurare k vei primi acelasi lucru in schimb.. poti doar sa speri si sa astepti... si dak intr-adevar nu ai primit in schimb ce meritai, poate inseamna ca meriti ceva mai bun...poate inseamna ca trebuie sa inveti sa-i dai drumul si sa-ti gasesti propria cale , pentru ca viata uneori e grea, uneori ne pune piedici dar mereu trebuie sa stim sa ne ridicam...si sa tintim mai sus decat prima oara, sa iubim mai mult ca niciodata si sa daruim tot ce avem fara sa cerem nimic in schimb... de multe ori ne indragostim fara speranta, de cine nu trebuie, de cine nu e pentru noi... fiecare are o perioada in care sa se afunde in adancuri abisale cel mai important e sa stie sa-si pasteze speranta sa-si gasesca din nou aripile si sa isi ia zborul catre nemarginitul orizont care il asteapta.. catre visuri inca nerealizate, care iubiri necunoscute...

am realizat azi ca fiecare vis trebuie sa se sfarsasca knd ne trezim, pentru a face loc realitatii , care uneori nu e atat de placuta, dar e realitatea noastra... mi-am dat seama ca uneori suntem prea naivi si credem ca in vreun fel vom putea insela timpul, si vom putea visa mai mult...dar timpul trece pe langa noi fie ca ne dorim fie ca nu... trebui sa invatam sa ni-l facem aliat si nu dusman... trebuie sa-l folosim sa ne maturizam...si sa ne dam seama k nu toate visele pot deveni realitate, si uneori e nevoie de un dus rece sa ne trezim din lumea de basm la realitate...

am realizat azi k oricat de mult am iubi o persoana nu o putem obliga sa faca parte din viata noastra... am invatat ca aparentele insala, dar oamenii insala si mai mult... si mi-am dat seama ca daca iubim o persoana ar trebui sa facem orice pentru ca ea sa fie fericita...chiar dak asta ne-ar durea cel mai tare...ar trebui sa fim capabili sa facem sacrificiul suprem: sa ii dam drumul daca asta l-ar face fericit si sa ne ingropam sentimentele in umbrele trecutului ,ale timpului care trece peste ele, ale marii care ne spala gandurile...

mi-am dat seama k nu mai esti strainul meu... poate nu ai fost niciodata si am indraznit sa visez prea departe... dar acum s-a sfarsit... merit sinceritate, respect si drepturi de autor... imi doresc inapoi cioburile de vise spulberate, franturile de speranta si farama de fantezie care imi lumina candva lumea...

IT'S TIME FOR ME TO WAKE UP!! IT'S TIME THAT I SHOULD GROW UP!!

SO I'M LETTING GO OF YOU TONIGHT,STRANGER! I'M LETTING GO OF PAST! I'M LETTING GO OF WHO I USED TO BE! I"M LETTING GO OF ALL I USED TO LOVE SO MUCH!! I HAVE TO MOVE ON...

Here's a story of a girl, Living in the lonely world, A hidden note, A secret crush, A little boy who talks too much. Well, I'm standing in the crowd, And when you smile I check you out, But you don't even know my name, Your too busy playing games, And I want you too know, If you lose your way,I won't let you go. If I cut my hair, If I change my clothes, Will you notice me? If I bite my lip, If i say hello, Will you notice me? Whats it gonna take for you to see I want you to notice me, I'll get you notice me.

a trecut inca un craciun

A trecut si craciunul asta... fara zapada, fara frig, fara o inima intreaga... fara el... si ce daca primise o multime de cadouri! ce daca primise cele mai frumoase lucruri pe care si le putea dori o fata... nu asta isi dorea... isi dorea doar ca el sa o priveasca un moment... sa o vada ca exista!! un mesaj poate i-ar fi fost de ajuns sa ii faca inima sa ii tresalte... sa o faca fericita de craciun!! ce lucruri simple si mici dorim uneori...si acestea sunt cele care ne fac fericiti, care dau sens vietii noastre, care ne alina suferinta... dar acel mesaj nu a venit niciodata, nici acea privire... a uitat sa fie fericita... si totusi era craciunul... De multe ori a incercat sa il uite... a incercat sa ii destainuie tot ce simte... dar de fiecare data intervenea altceva sau era altcineva mai rapid decat ea... locuiau in acelasi oras... erau vecini si totusi niste straini... cel putin ea pentru el nu era decat o straina... il iubea... i-a dat tot ce avea mai bun ... dar el nu a vazut-o niciodata... Suferea in tacere... suferea pentru ca nu era destul de puternica sa ii spuna adevarul... suferea pentru ca nu era suficient de sigura pe ea sa il abordeze... suferea pentru ca dorea binele tuturor... suferea pentru ca nu putea sa isi tradeze cea mai buna prietena... De multe ori simtea k nu mai poate ca si-ar dori ca lucrurile sa stea putin altfel... dar nu putea face nimic sa le schimbe.... Nu avea o poveste prea complicata si poate nu prea diferita de a altora... dar suferea totusi enorm.... suferea pentru se vedea neputincioasa... pentru ca se vedea invinsa de propriul destin ... se vedea pusa la pamant de un vant prea puternic... suferea pentru ca era slaba... suferea pentru ca totul i se parea prea greu... suferea pentru ca nu putea lupta contra curentului care o impingea la fund... suferea pentru ca baiatul pe care il iubea enorm nu o considera suficient de buna pentru el... Il cunostea de mullta vreme... fusesera colegi din scoala generala, si apoi in liceu... se indragostise de el iremediabil... dar el nu o vedea... el era "THE BAD BOY" , baiatul popular dorit de toate fetele, cu multe figuri , cu un aer arogant dar care il facea sa para interesant si plin de carisma, iar ea era fata cuminte din a II a banca, draguta cu toata lumea, placuta de profesori , cu multi pireteni si foarte copilaroasa... In nici un caz nu era genul lui... cu toate astea erau vecini si de multe ori mergeau impreuna spre casa purtau discutii interminabile, radeau impreuna si se simteau bine... nu parea deloc baiatul pe care il cunostea la scoala, de acest baiat se indragostise ea... si il iubea pe zi ce trece mai mult... dar nu putea sa ii spuna pentru ca se credea mult prea diferita si nu suficient de buna pentru el... si discutiile erau placute si timpul petrecut impreuna era din ce in ce mai lung... si intr-o zi s-a hotarat sa ii spuna...l-a invitat la o plimbare dar a refuzat-o politicos pentru ca avea ceva important de rezolvat in acea zi...pentru ca era foarte entuziasmata si putin speriata in acelasi timp a hotarat k a doua zi ii va spune cu siguranta...dar pana atunci avea nevoie de o plimbare pentru ca dintr-o data aerul din camera i se parea insuficient, lumina i se parea prea putina si camera prea mica... a iesit in parcul din centru si se plimba ca un om beat... era ametita de dragoste, de ganduri , de fericire... s-a asezat usor pe o banca sub un castan batran... s-a lasat mangaiata de razele soarelui care parea ca ii zambea...si a inceput si ea sa zambeasca... s-a aplecat sa ia o frunza care i se parea atat de ciudata si in acelasi timp plina de fantezie, si cand a ridicat privirea prin fata ei a trecut el...era de mana cu cea mai buna prietena a ei... a ramas putin inlemnita apoi a reusit sa zambeasca si sa ii salute... ei au zambit inapoi au salutat si si-au continuat drumul... dintr-o data a simtit cum toti norii cenusii se aduna pe cerul ei si cum un fulger a strapuns-o...a fugit spre casa... singurul loc in care acum i se parea ca e in siguranta... pierduse 2 persoane dragi in acelasi timp: cea mai buna prietena si iubirea vietii ei... simtea ca nu mai poate rezista pana acasa simtea cum picurii incep sa cada din ochii ei... si in urma ei drumul ramaseses presarat cu picaturi fierbinti ... isi dorea sa ajunga mai repede in camera ei... isi dorea sa poata plange... isi dorea sa nu fi vazut asa ceva niciodata... dar totul se intamplase...mai avea putin si a ajuns in camera ei...s-a asezat intr-un colt si a inceput sa planga fara sa o mai intereseze de ceea ce era in jurul ei...se simtea tradata... se simtea nesigura si franta... ii rupsesera aripile... ii luasera singurul lucru care il avea mai de pret: fantezia... nu mai putea zbura, nu mai putea visa... devenise o relicva... dar ce o durea cel mai tare era faptul k maine va trebui sa infrunte crudul adevar si va trebui sa o faca cu zambetul pe buze... o durea ca prietena ei cea mai buna ii rapise universul, respira aerul ei si se hranea cu sperantele ei... o durea inima cum nu o duruse nimic niciodata... dar si-a dat seama ca poate el e fericit...si asta era cel mai important... poate ea isi dorea sa ii fie bine ei ,dar pentru el poate bine nu era ce isi dorea ea... poate ea nu era suficient de buna sa il faca fericit... atunci si-a dat seama ca lucrul cel mai important era ca lui sa ii fie bine... dorea sa fie al ei..dar mai mult decat asta isi dorea sa il vada fericit... a incercat sa se prefaca ca totul e bine ca nu o intereseaza... si fiecare zi trecea la fel... zambea si ii facea pe altii sa zambeasca... nimeni nu si-a dat seama ce era de fapt in sufletul ei... si pe zi ce trecea il iubea mai mult... si se stingea in interior... sufletul ii era ca o cutie a pandorei in care se ascundeau pacatele... dar nu putea sa il uite.. nu putea nici sa ii spuna... si asa au trecut 2 ani... relatia cu prietena ei cea mai buna o incheiase, dar a plecat la facultate... el intr-un oras ea in altul... si i se parea atat de departe ca si cum ar fi fost la capatul lumii... vorbeau pe mess se intelegeau de minune dar nu a reusit sa ii spuna nici de data asta adevarul pentru ce pentru el nu era decat o prietena, o colega... o straina... a facut totul sa o observe... dar el nu a vrut sa o vada! this is the story... When life gets hard, when things change, true love remains the same...

...

i'm waiting for something i'll never have...

astazi...

Astazi am trimis din nou un inger sa iti bata in geam sa iti spuna ca cineva se gandeste in fiecare moment la tine si ar vrea doar un gand de-al tau, o clipa o secunda...dar nu i-ai deschis. Astazi ar fi fost soare pentru mine dak mi-ai fi zambit... astazi am realizat k dak inchid ochii te simt mai aproape , te vad prin vis, te ating in tacere chiar dak esti departe si nu iti pasa de mine...astazi as vrea sa cred k macar pentru un moment ti-a pasat de mine,k pentru un moment am fost in gandul tau, k pentru un moment ai zambit pentru mine...astazi desi viata merge inainte nu pot sa nu ma gandesc la trecut...astazi dak as putea sa imi pun o dorinta ar fi sa te vad macar o data , sa te strang in brate si sa iti marturisesc tot ce simt...astazi lumea mea ar prinde culoare dak mi-ai zambi macar o singura data...astazi te-as strange in brate cum nu am facut-o niciodata dak m-ai lasa...astazi sper sa vars ultima lacrima de dorul tau...astazi fiecare ora care s-a scurs, a trecut mai greu pentru ca nu mi-ai spus nici un cuvant...astazi a plouat si a fost frig in sufletul meu...astazi timpul e cel mai mare dusman al meu! astazi am comis o crima am ucis ink un gand legat de tine, oricum era zadarnic...astazi as vrea sa pictez un tablou cu fiecare vis pe care il am legat de tine...astazi sper sa te gandesti ca cineva adoarme in fiecare seara cu tine in gand...astazi nu mai pot spune nimik pentru ca ceea ce simt cu adevarat, depaseste universul cuvintelor omenesti...astazi e doar o alta zi in care m-am gandit la tine...o singura intrebare ramasa fara raspuns...sunt chiar aici dar nu ma vezi...stiu si vad tot ceea ce se intampla cu tine, si doare, ochii mei s-au saturat de lacrimi...am inchis ochii sperand ca intr-o zi toata tristetea va disparea...esti fericit acum? zambesc mereu , glumesc mereu...dar numai eu stiu ce furtuna e in sufletul meu...ca sa te regasesti nimic nu e mai bun decat sa fi uitata...tot ce-am iubit, m-a dezamagit...nu mi-ai spus nimic si m-am lasat dusa departe de vant...traim sub acelasi cer dar din pacate nu avem acelasi orizont...