TRUTH

It is easier to see what we want than to look for the truth...

-Ai spus ca poti repara orice nu-i asa?

- Da, asa e...

-Uite.... E inima mea... E numai bucatele...Poti sa o faci la loc? Poti sa o faci sa nu ma mai doara?

A crezut ca poate repara orice dar ea i-a dat ceva ce nu putea... inima ei... Era cel mai bun prieten al ei, o iubea cel mai mult pe acea lume dar de data aceasta nu putea sa o ajute... Era langa ea, ii citea suferinta pe fata si nu putea face nimic sa ii readuca zambetul macar pentru o secunda si asta il durea cel mai tare. Se afla undeva pierduta in drumul catre adevar... Stia ca acest moment avea sa vina...Stia la ce sa se astepte... Stia ca avea sa il piarda... sa ramana fara el... Dar nu atat de repede... Ii era mult mai usor sa se minta sa isi imagineze viata plina de soare alaturi de el...Nu putea suporta crudul adevar... si inca o durea atat de tare sa se trezeasca... ii era frig...si o dureau bucatele frante din inama ei... nu a crezut niciodata ca o inima franta poate durea asa tare... Viata a pus-o la pamant in momentul in care era fericita pe deplin... I-a rapit singurul inger care radia caldura si lumina in viata ei...
In dupa amiaza aceea trista tocmai se intorcea fericita de la lucru... in sfarsit fusese promovata, lucru care era mai mult meritul lui pentru ca el era cel care insistase sa fie hotarata si sa discute serios cu seful lui... se gandea la cum ii va da minunata veste... era atat de incantata incat nu se mai uita pe unde merge si s-a impiedicat de cateva ori pana la masina... tot drumul spre casa a zambit, a ras singura si se gandea fiecare secunda cat de norocoasa este ca il are in viata ei... Nu gasea cuvinte sa isi exprime recunostinta si dragostea pe care i-o purta... dar fericirea nu avea sa mai dureze mult...
A ajuns in fata usii a deschis repede posetuta si a cautat cheile... nu avea prea multe lucruri in geanta dar parca dura o eternitate sa gaseasca cheile... cand in sfarsit le-a gasit, a deschis usa si a intrat cat de repede a putut... l-a strigat dar nu a raspuns nimeni... si acela a fost momentul in care a inceput sa intre in panica... in fiecare zi, chiar si acelea in care boala il tintuia la pat, ii raspundea... dar acum casa parea pustie... si nu ii raspunsese nimeni... si-a aruncat geanta si pantofiorii noi cu toc care ii omorau picioarele, dar ii cumparase pentru ca ii placeau lui, a dat buzna in dormitor si l-a vazut akolo... zacea pe pat... era atat de palid incat fata ii parea de hartie... dar a reusit cumva sa deschida ochii... Atunci ea s-a napustit asupra lui cu ochii in lacrimi, l-a strans cu putere in brate, si l-a acoperit de sarutari... A incercat sa ii mai simta parfumul pentru ultima oara...

-Iubito... acum este timpul sa plec... Te iubesc mai mult decat orice sti asta nu? Dar acum poti sa ai singura grija de tine nu mai ai nevoie de mine... si daca vei mai avea o sa te veghez mereu...

-Nu spune asta! nu poti sa ma parasesti acum!! Am fost promovata! si asta numai datorita tie... fara tine nu as fi facut nimic... si nici nu o sa pot face nimic daca nu vei fi langa mine... Te iubesc am nevoie de tine, nu ma descurc singura! nu ma lasa...

-Iubito nu fi prostuta... te-am vazut crescand in acesti 3 ani si maturizandu-te mai mult decat altii ar fi facut-o in 10 ani... Esti cea mai buna persoana pe care am cunoscut-o si stiu ca intr-o zi o sa schimbi lumea! SINGURA... nu ai nevoie de nimeni pentru asta... vei realiza lucruri marete in viata iubita mea si sunt mandru de tine! sa nu uiti niciodata ca te iubesc si asta nu se va schimba niciodata... Nimeni nu poate sa ne ia asta...

- Si eu te iubesc mai mult decat orice... esti singurul care are incredere in mine, esti singurul care imi da o farama de fantezie in viata aceasta monotona si lipsita de sens... Te voi iubi vesnic... ramasese fara cuvinte, lacrimile ii siruiau pe obrajii imbujorati, nu stia ce mai poate face... nu putea inca sa asimileze ce se intampla... viata ei abia capatase un sens si acum totul se intorcea pe dos... si pe deasupra mai era si durerea aceea care ii sfasia inima... Il tinea in brate si il saruta si simtea cum respiratia se auzea tot mai rar, tot mai incet... il privea printre lacrimi si era suparata ca acestea nu mai incetau pentru ca ii incetosau privirea, si acum mai mult ca niciodata dorea sa il vada cat se putea de clar, sa ii retina expresia, ochii plini de dragoste, zambetul, tot... S-a mai uitat la ea pentru ultima oara i-a atins fata, a mai avut puterea sa mai zambeasca o singura data, si apoi ca si cum ar fi fost foarte obosit si-a lasat capul usor pe perna si a inchis ochii... Ea a ramas incremenita pentru o secunda, apoi l-a strans din nou in brate, a incercat sa ii mai simta mirosul, l-a zgaltait ca si cum si-ar fi dorit sa il trezeasca... dar era prea tarziu... Ramasese doar ea... si inima ei care acum se rupsese in zeci de bucatele...

Ingerul

In timp ce pluteam visam...
Akolo unde pluteam, sub apa intunecata, am auzit cel mai fericit sunet pe care mintea mea il putea invoca...pe cat de frumos, de inaltator pe atat de inspaimantator...
Am fost adusa inapoi, aproape la suprafata, de o durere ascutita care imi ranea mana ridicata, dar nu am reusit sa gasesc drumul indeajuns incat sa deschid ochii...
Apoi am stiut ca murisem...
Deoarece, prin apa grea, am auzit vocea unui inger strigandu-ma pe nume,strigandu-ma spre singurul rai pe care il doream...
In spatele vocii mult dorite era un alt zgomot- o agitatie pe care mintea mea refuza sa o perceapa. Am incercat sa ma concentrez pe vocea ingerului.
-Nu! te rog, te rog...ma implora el.
Voiam sa ii raspund. Orice. Dar nu imi puteam gasi buzele...
Si ingerul plangea fara lacrimi, cu suspine intretaiate.
Ingerul nu ar trebui sa planga, nu era corect. Am incercat sa il gasesc, sa ii spun ca totul era in regula, dar apa era atat de adanca si ma apasa, incat nu puteam respira.
Era un punct de presiune pe capul meu. Ma durea. Apoi , in timp ce acea durere spargea intunericul, spre mine venira alte dureri mai puternice. Am tipat, icnind, razbind prin apa intunecata.
Apoi incetul cu incetul durerea s-a mai potolit. Pe masura ce durerea disparea simteam cum imi pierd cunostina...

astazi...

Astazi am trimis din nou un inger sa iti bata in geam sa iti spuna ca cineva se gandeste in fiecare moment la tine si ar vrea doar un gand de-al tau, o clipa o secunda...dar nu i-ai deschis. Astazi ar fi fost soare pentru mine dak mi-ai fi zambit... astazi am realizat k dak inchid ochii te simt mai aproape , te vad prin vis, te ating in tacere chiar dak esti departe si nu iti pasa de mine...astazi as vrea sa cred k macar pentru un moment ti-a pasat de mine,k pentru un moment am fost in gandul tau, k pentru un moment ai zambit pentru mine...astazi desi viata merge inainte nu pot sa nu ma gandesc la trecut...astazi dak as putea sa imi pun o dorinta ar fi sa te vad macar o data , sa te strang in brate si sa iti marturisesc tot ce simt...astazi lumea mea ar prinde culoare dak mi-ai zambi macar o singura data...astazi te-as strange in brate cum nu am facut-o niciodata dak m-ai lasa...astazi sper sa vars ultima lacrima de dorul tau...astazi fiecare ora care s-a scurs, a trecut mai greu pentru ca nu mi-ai spus nici un cuvant...astazi a plouat si a fost frig in sufletul meu...astazi timpul e cel mai mare dusman al meu! astazi am comis o crima am ucis ink un gand legat de tine, oricum era zadarnic...astazi as vrea sa pictez un tablou cu fiecare vis pe care il am legat de tine...astazi sper sa te gandesti ca cineva adoarme in fiecare seara cu tine in gand...astazi nu mai pot spune nimik pentru ca ceea ce simt cu adevarat, depaseste universul cuvintelor omenesti...astazi e doar o alta zi in care m-am gandit la tine...o singura intrebare ramasa fara raspuns...sunt chiar aici dar nu ma vezi...stiu si vad tot ceea ce se intampla cu tine, si doare, ochii mei s-au saturat de lacrimi...am inchis ochii sperand ca intr-o zi toata tristetea va disparea...esti fericit acum? zambesc mereu , glumesc mereu...dar numai eu stiu ce furtuna e in sufletul meu...ca sa te regasesti nimic nu e mai bun decat sa fi uitata...tot ce-am iubit, m-a dezamagit...nu mi-ai spus nimic si m-am lasat dusa departe de vant...traim sub acelasi cer dar din pacate nu avem acelasi orizont...

inger

da da am revenit....v-a fost dor de mine? macar putin? nu prea cred...anyway sunt obisnuita cu asa ceva...la un moment dat imi era atat de dor de o persoana...si aveam atata nevoie sa stiu ca si lui ii e dor de mine...dar nici un moment nu mi s-a parut k el mi-ar fi simtit lipsa... deci sunt obisnuita sa traiesc in umbra...am crezut ca am gasit un zambet dulce si un suflet cald...ce naiva... da de fapt asa am fost mereu... poate sunt destinata esecului, tristetii si dezamagirii... sau poate pur si simplu sunt destinata sa-i ajut pe altii sa ajunga la fericire...intotdeauna am incercat sa par destinsa, fara probleme cand sufletul imi era frant in mii de bucatatele...am incercat sa rezolv problemele altora desi pe ale mele nu mi le puteam rezolva... macar am facut ca lumea sa ma vada ca pe o fiinta pe care se poate baza... poate am fost un inger pentru unii...dar pe mine nu am reusit niciodata sa ma ridic...am crezut k o sa am si eu ingerul meu...am crezut ca tu esti ingerul meu ... ai aprins in sufletul meu stelele si apoi le-ai lasat sa se stinga cu lacrimi de durere...stiam ca nu vei fi al meu dar totusi am indraznit sa visez...am incercat sa iti ating aripile de foc dar m-am ars...si totusi nu simteam durerea deoarece ma amortisei...nu puteam sa privesc decat cum iti iei zborul catre alte zari...nu am avut aripi sa pot veni dupa tine...dar am incercat sa alerg...am obosit...ma simteam franta si fara putere... ochii au inceput sa-mi picure...dar am stiut ca picaturile se vor transforma in picurii de ploaie care iti vor atinge obrajii, in apa sarata a marii care iti va racorii trupul in zilele fierbinti, in dusul care iti va mangaia trupul... voi fi mereu langa tine ... dar vreodata daca din inger vei cadea si te vei transforma in om...si vei incerca sa dai de mine... iti vei aduce aminte de o inima franta de mult...nu ma vei mai gasi deoreace eu din om ...voi deveni un INGER...