m-am trezit zambind...m-am trezit gandindu-ma la infinit... m-am trezit gandindu-ma la EL... la parul lui brunet care straluceste atat de bine in razele soarelui...la zambetul lui dulce care ar fermeca orice fata fie ea venita si dupa venus... la vocea lui care rasuna si acum in ureachea mea...la vorbele lui care te fac intotdeauna sa te simti bine si zambesti inapoi, sa pui capul in pamant, sa te inrosesti si sa iti musti buzele incercand sa ascunzi dorinta de a-l strange in brate si a-l saruta...
Sunt pierduta in timp si spatiu...dar el...el ma aduce mereu la realitate si in acelasi timp ma face sa visez cum ar fi daca ar fi al meu macar pentru o clipa...
el...e infinitul....minunatul meu Univers...imi da farama de fantezie de care am nevoie pentru a fi fericita...El ma imbata cu vorbele lui fara sa vrea...si imi da stropul de speranta care imi lumineaza viata in fiecare dimineata...imi invadeaza visele si imi da fluturi in stomac de fiecare data knd il vad si ma gandesc la el...
eL e partea rupta din visul meu care e mereu prezenta in inima mea, care imi inunda fiecare gand, care imi atrage atentia prin felul in care scrie, vorbeste, gandeste, iubeste...El e acea parte a vietii care a reusit sa atinga perfectiunea si sa se transforme intr-un inger...in INGERUL MEU...
