TRUTH

It is easier to see what we want than to look for the truth...

-Ai spus ca poti repara orice nu-i asa?

- Da, asa e...

-Uite.... E inima mea... E numai bucatele...Poti sa o faci la loc? Poti sa o faci sa nu ma mai doara?

A crezut ca poate repara orice dar ea i-a dat ceva ce nu putea... inima ei... Era cel mai bun prieten al ei, o iubea cel mai mult pe acea lume dar de data aceasta nu putea sa o ajute... Era langa ea, ii citea suferinta pe fata si nu putea face nimic sa ii readuca zambetul macar pentru o secunda si asta il durea cel mai tare. Se afla undeva pierduta in drumul catre adevar... Stia ca acest moment avea sa vina...Stia la ce sa se astepte... Stia ca avea sa il piarda... sa ramana fara el... Dar nu atat de repede... Ii era mult mai usor sa se minta sa isi imagineze viata plina de soare alaturi de el...Nu putea suporta crudul adevar... si inca o durea atat de tare sa se trezeasca... ii era frig...si o dureau bucatele frante din inama ei... nu a crezut niciodata ca o inima franta poate durea asa tare... Viata a pus-o la pamant in momentul in care era fericita pe deplin... I-a rapit singurul inger care radia caldura si lumina in viata ei...
In dupa amiaza aceea trista tocmai se intorcea fericita de la lucru... in sfarsit fusese promovata, lucru care era mai mult meritul lui pentru ca el era cel care insistase sa fie hotarata si sa discute serios cu seful lui... se gandea la cum ii va da minunata veste... era atat de incantata incat nu se mai uita pe unde merge si s-a impiedicat de cateva ori pana la masina... tot drumul spre casa a zambit, a ras singura si se gandea fiecare secunda cat de norocoasa este ca il are in viata ei... Nu gasea cuvinte sa isi exprime recunostinta si dragostea pe care i-o purta... dar fericirea nu avea sa mai dureze mult...
A ajuns in fata usii a deschis repede posetuta si a cautat cheile... nu avea prea multe lucruri in geanta dar parca dura o eternitate sa gaseasca cheile... cand in sfarsit le-a gasit, a deschis usa si a intrat cat de repede a putut... l-a strigat dar nu a raspuns nimeni... si acela a fost momentul in care a inceput sa intre in panica... in fiecare zi, chiar si acelea in care boala il tintuia la pat, ii raspundea... dar acum casa parea pustie... si nu ii raspunsese nimeni... si-a aruncat geanta si pantofiorii noi cu toc care ii omorau picioarele, dar ii cumparase pentru ca ii placeau lui, a dat buzna in dormitor si l-a vazut akolo... zacea pe pat... era atat de palid incat fata ii parea de hartie... dar a reusit cumva sa deschida ochii... Atunci ea s-a napustit asupra lui cu ochii in lacrimi, l-a strans cu putere in brate, si l-a acoperit de sarutari... A incercat sa ii mai simta parfumul pentru ultima oara...

-Iubito... acum este timpul sa plec... Te iubesc mai mult decat orice sti asta nu? Dar acum poti sa ai singura grija de tine nu mai ai nevoie de mine... si daca vei mai avea o sa te veghez mereu...

-Nu spune asta! nu poti sa ma parasesti acum!! Am fost promovata! si asta numai datorita tie... fara tine nu as fi facut nimic... si nici nu o sa pot face nimic daca nu vei fi langa mine... Te iubesc am nevoie de tine, nu ma descurc singura! nu ma lasa...

-Iubito nu fi prostuta... te-am vazut crescand in acesti 3 ani si maturizandu-te mai mult decat altii ar fi facut-o in 10 ani... Esti cea mai buna persoana pe care am cunoscut-o si stiu ca intr-o zi o sa schimbi lumea! SINGURA... nu ai nevoie de nimeni pentru asta... vei realiza lucruri marete in viata iubita mea si sunt mandru de tine! sa nu uiti niciodata ca te iubesc si asta nu se va schimba niciodata... Nimeni nu poate sa ne ia asta...

- Si eu te iubesc mai mult decat orice... esti singurul care are incredere in mine, esti singurul care imi da o farama de fantezie in viata aceasta monotona si lipsita de sens... Te voi iubi vesnic... ramasese fara cuvinte, lacrimile ii siruiau pe obrajii imbujorati, nu stia ce mai poate face... nu putea inca sa asimileze ce se intampla... viata ei abia capatase un sens si acum totul se intorcea pe dos... si pe deasupra mai era si durerea aceea care ii sfasia inima... Il tinea in brate si il saruta si simtea cum respiratia se auzea tot mai rar, tot mai incet... il privea printre lacrimi si era suparata ca acestea nu mai incetau pentru ca ii incetosau privirea, si acum mai mult ca niciodata dorea sa il vada cat se putea de clar, sa ii retina expresia, ochii plini de dragoste, zambetul, tot... S-a mai uitat la ea pentru ultima oara i-a atins fata, a mai avut puterea sa mai zambeasca o singura data, si apoi ca si cum ar fi fost foarte obosit si-a lasat capul usor pe perna si a inchis ochii... Ea a ramas incremenita pentru o secunda, apoi l-a strans din nou in brate, a incercat sa ii mai simta mirosul, l-a zgaltait ca si cum si-ar fi dorit sa il trezeasca... dar era prea tarziu... Ramasese doar ea... si inima ei care acum se rupsese in zeci de bucatele...

letting go

in seara asta m-am suparat foarte tare... de fapt nu a fost chiar suparare mai mult dezamagire...stiti cum e atunci cand ai nevoie de un prieten si cea mai buna prietena a ta gaseste ceva mai important de facut? sau ca atunci cand cineva isi incalca promisiunea? cam asa ceva am simtit si eu numai ca motivul a fost altul... m-am simtit dezamagita de o persoana pe care o credeam altfel...poate asta am vrut eu sa cred ca e adevarat... poate nu am vrut sa observ adevarata fata pentru ca stiam ca nu o sa fie cum imi doresc eu, cum ar trebui sa fie... poate am crezut din toata inima ca desi e altfel se poate schimba... i-am daruit toate increderea si dragostea... si in schimb am primit un raspuns pe care nu il asteptam...

cineva m-a intrebat o data daca cred ca oamenii se pot schimba... nu am stiut ce sa ii raspund, acum stiu... oamenii daca isi doresc din toata inima ,se pot schimba... doar ca nu se schimba pentru k le e mult mai usor asa....am invatat in seara asta ca daca daruiesti toata dragostea si increderea nu e niciodata o asigurare k vei primi acelasi lucru in schimb.. poti doar sa speri si sa astepti... si dak intr-adevar nu ai primit in schimb ce meritai, poate inseamna ca meriti ceva mai bun...poate inseamna ca trebuie sa inveti sa-i dai drumul si sa-ti gasesti propria cale , pentru ca viata uneori e grea, uneori ne pune piedici dar mereu trebuie sa stim sa ne ridicam...si sa tintim mai sus decat prima oara, sa iubim mai mult ca niciodata si sa daruim tot ce avem fara sa cerem nimic in schimb... de multe ori ne indragostim fara speranta, de cine nu trebuie, de cine nu e pentru noi... fiecare are o perioada in care sa se afunde in adancuri abisale cel mai important e sa stie sa-si pasteze speranta sa-si gasesca din nou aripile si sa isi ia zborul catre nemarginitul orizont care il asteapta.. catre visuri inca nerealizate, care iubiri necunoscute...

am realizat azi ca fiecare vis trebuie sa se sfarsasca knd ne trezim, pentru a face loc realitatii , care uneori nu e atat de placuta, dar e realitatea noastra... mi-am dat seama ca uneori suntem prea naivi si credem ca in vreun fel vom putea insela timpul, si vom putea visa mai mult...dar timpul trece pe langa noi fie ca ne dorim fie ca nu... trebui sa invatam sa ni-l facem aliat si nu dusman... trebuie sa-l folosim sa ne maturizam...si sa ne dam seama k nu toate visele pot deveni realitate, si uneori e nevoie de un dus rece sa ne trezim din lumea de basm la realitate...

am realizat azi k oricat de mult am iubi o persoana nu o putem obliga sa faca parte din viata noastra... am invatat ca aparentele insala, dar oamenii insala si mai mult... si mi-am dat seama ca daca iubim o persoana ar trebui sa facem orice pentru ca ea sa fie fericita...chiar dak asta ne-ar durea cel mai tare...ar trebui sa fim capabili sa facem sacrificiul suprem: sa ii dam drumul daca asta l-ar face fericit si sa ne ingropam sentimentele in umbrele trecutului ,ale timpului care trece peste ele, ale marii care ne spala gandurile...

mi-am dat seama k nu mai esti strainul meu... poate nu ai fost niciodata si am indraznit sa visez prea departe... dar acum s-a sfarsit... merit sinceritate, respect si drepturi de autor... imi doresc inapoi cioburile de vise spulberate, franturile de speranta si farama de fantezie care imi lumina candva lumea...

IT'S TIME FOR ME TO WAKE UP!! IT'S TIME THAT I SHOULD GROW UP!!

SO I'M LETTING GO OF YOU TONIGHT,STRANGER! I'M LETTING GO OF PAST! I'M LETTING GO OF WHO I USED TO BE! I"M LETTING GO OF ALL I USED TO LOVE SO MUCH!! I HAVE TO MOVE ON...

poveste

A vazut ca timpul se scurgea... si in acelasi timp simtea cum puterile o parasesc... se simtea slabita si nu avea altceva in minte decat vocea lui care o dadea la o parte.... isi amintea mereu cuvintele lui grele " nu te mai iubesc... pur si simplu...nu esti ce imi doresc... nu ai fost niciodata!! " ... isi amintea cum se plimba cu o straina de mana usor pe aleea pe care o cutreierase si cu ea seri de-a randul... nu putea sa accepte ca singurele lucruri pe care le avea, adica amintirile ii erau furate de o alta... nu isi dorea decat sa stie ca ce a avut ea cu el a fost special... isi dorea ca banca pe care stateau si povesteau ore in sir sa ramana a lor... copacul dupa care se ascundea ca el sa o gaseasca si sa o sarute sa ramana doar al ei... dorea serile sub cer senin... si rasaritul la malul marii pe nisipul rece si umed... dorea zambetul lui si imbratisarea care ii oferea mereu caldura... simtea cum lacrimi incep incet sa ii inunde ochii verzi... nu plangea pentru ca el o parasise... il iubea atat de mult incat intelegea ca are nevoie de ceva mai bun si acel ceva nu era ea... plangea pentru ca stia ca putinul timp pe care l-au petrecut impreuna pentru el nu insemna nimic... plangea pentru ca lumea ei era in ochii lui nesemnificativa... si se simtea mica... se simtea singura... se simtea neinsemnata... nu putea sa inteleaga cum un om poate sa minta atat de bine... cum nu si-a dat seama ca nu a iubit-o? Acum nimic nu mai era universul ei... Isi incredintase inima unui strain... mai avea atat de putin timp... si nu isi doare decat inca o ora cu el...o secunda... un moment... o clipa... isi dorea sa ii auda din nou glasul makr o singura data... Stia ca nu mai poate avea nimic din toate acestea... Stia ca pentru el totul e sfarsit de mult si asta ii frangea inima... A incercat sa uite macar pentru un moment dar nu putea... si s-a hotarat k pentru ultima oara sa mai faca o plimbare...sa se duca la locul lor secret... s-a imbracat repede... stia k nu mai are timp...simtea k nu mai are timp... rasufla greu... si afara era atat de frig... dar trebuia sa faca asta... a fugit cu ultimul strop de forta ... a ajuns akolo... s-a asezat si a inceput din nou sa planga...era ultima oara knd avea pentru o clipa un loc al ei... era ultima speranta...era ultima suflare... stia k nu o sa il mai vada niciodata... stia k nu o sa o mai iubeasca... stia k il pierduse... stia k viata nu e corecta...si o alesese chiar pe ea sa confirme aceasta realitate trista... stia k nu mai are mult... si dintr-o data a inceput sa zambeasca... isi amintea de el cum era la inceput... il vedea apropiindu-se zambitor... ii simtea sarutarile... si bratele ... a scos din buzunar repede telefonul... si a scris un mesaj... " te iubesc ! te-am iubit mereu si te voi iubi in continuare!! dak eu ti-am oferit dragostea mea asta nu inseamna k un moment am avut pretentia sa imi oferi acelasi lucru,,, doar am sperat din tot sufletul ca poate intr-o zi ma vei iubi si tu. Acum k voi pleca vreau sa sti doar ca te voi pastra in sufletul si in mintea mea... vei ramane mereu o parte din mine... cu tine am invatat sa respir un alt aer, sa visez sub un alt cer ... am invatat ca in viata nu e doar alb si negru , exista si culori... am vazut ca cele mai frumoase fiinte de pe pamant , fluturi, nu traiesc decat o zi... am invatat sa zbor si eu si acum voi pleca o data cu ei... si voi lua cu mine amintirea ta, universul meu, singura farama de fericire. TE iubesc! " a apucat sa il trimita... a mai apucat sa zambeasca o data si a picat... a ramas akolo singura si fara suflare... facuse totul pentru el chiar si ultimul ei gand tot la el a fost... il iubise atat de profund si nu ceruse nimic in schimb... a avut nevoie de el dar nu i s-a parut niciodata ca el ar fi avut nevoie de ea... si a plecat totusi impacata... a plecat o data cu fluturii ei... a plecat zambind... a plecat iubind... E greu sa iubesti si e greu sa pierzi... e greu sa accepti ca nu mai e... e greu sa iti dai seama ca nu mai esti lumea lui... infinitul lui... singura speranta, singurul motiv pentru care se bucura ca se trezeste dimineata... un inger... E greu sa iti dai seama k esti insignifiant pentru persoana care e intreaga ta lume... dar dak iti oferi toata dragostea nu inseamna neaparat ca o sa primesti acelasi lucru inapoi...nu poti decat sa iubesti si sa speri...si daca se dovedeste ca esti singura care iubeste... trebuie sa mergi inainte... sa fi puternica sa te ridici... si sa continui sa visezi si sa speri pentru ca uneori singurele farame de fantezie care ne raman sunt cele mai minunate ...sunt cele care ne salveaza!!