Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările

vineri, 13 februarie 2009

ultimul gand...








se simtea pierduta...se simtea singura... ratacita intr-un amalgam de ganduri...inca ii simtea lipsa si isi dorea sa mai fie langa ea...isi dorea sa ii mai auda vocea o data... sa ii mai citeasca gandurile insirate haotic pe o pagina alba...ii era dor de tot ceea ce avuse cu el si orice ii amintea de el...incerca sa se inchida in ea...incerca sa para fata vesela pe care o cunostea toata lumea dar nu putea trece peste momentul in care el s-a hotarat sa dispara pur si simplu din viata ei, sa ii intoarca spatele si sa plece fara nici o explicatie, fara nici un cuvant , fara nici un regret... nu fusese niciodata genul de persoana care sa isi exteriorizeze tristetea, credea ca a fi puternica inseamna sa nu pierzi niciodata controlul...dar in aceasta seara se simtea mai rau ca niciodata...se simtea franta,se simtea ca un fluture prins in palma de un copil...se simtea ca o frunza smulsa de pe o creanga si purtata in bataia vantului puternic... pentru prima data se simtea slaba,se simtea singura, ranita si fara speranta... pentru prima data s-a hotarat sa isi lase demnitatea de o parte, era seara in care pentru prima data va plange...seara in care isi dorea sa lase trecutul in urma, dorea ca tot ceea ce fusese al lor sa devina al ei... isi dorea sa renunte la "noi" si sa incerce sa dea sens cuvnatului "eu"... ii era greu...se stingea usor fara sa isi dea seama...nu se putea identifica ca un element singular in aceasta lume in care totul se rezuma la 2...2 ochi,2 maini,2 picioare, 2 buze, 2 suflete unite intr-unul... avea atata nevoie de el, sa ii simta rasuflarea pe pielea ei catifeleata, sa o stranga cu putere la pieptul lui, sa o sarute si sa o faca sa simta cum pluteste... o umpluse de vicii... se imbata din mangaierile lui, fuma cuvintele lui, se droga cu saruturile lui... avea totul ...si fara el nimic din tot ce avea nu avea valoare sau sens...fiecare secunda fara el era din ce in ce mai grea si fiecare lacrima o apasa mai tare... inima i se rupsese in milioane de farame... si ultima speranta o parasise... stia ca nu o sa mai auda niciodata de el... stia ca o alungase pentru totdeauna din viata lui...si stia ca niciodata nu fusese o parte din viata lui... nu o lasase sa intre in sufletul lui...nu ii deschisese niciodata acea usa , si totusi ea ii oferise toata dragostea ei neconditionat...stia ca odata se va termina, isi dadea seama ca nu fusese al ei niciodata , dar ii placea sa creada in iluzia pe care si-o crease... ii placea sa traiasca in lumea de fantezie pe care o avea... il iubea...dar nu era de ajuns... isi dorea doar un sarut, o imbratisare... isi dorea sa o vada... isi dorea ca pentru un moment sa fie in gandul lui, sa fie ingerul lui, sa fie aerul pe care il respira...isi dorea... ca acea secunda se existe, si sa dureze infinit... isi dorea sa o salveze...isi dorea doar... ce isi doreste orice fata, sa o iubeasca si atat...


"Nothing hurts more than realizing he meant everything to you, but you meant nothing to him...."

luni, 22 decembrie 2008

astazi...











Astazi am trimis din nou un inger sa iti bata in geam sa iti spuna ca cineva se gandeste in fiecare moment la tine si ar vrea doar un gand de-al tau, o clipa o secunda...dar nu i-ai deschis.
Astazi ar fi fost soare pentru mine dak mi-ai fi zambit... astazi am realizat k dak inchid ochii te simt mai aproape , te vad prin vis, te ating in tacere chiar dak esti departe si nu iti pasa de mine...astazi as vrea sa cred k macar pentru un moment ti-a pasat de mine,k pentru un moment am fost in gandul tau, k pentru un moment ai zambit pentru mine...astazi desi viata merge inainte nu pot sa nu ma gandesc la trecut...astazi dak as putea sa imi pun o dorinta ar fi sa te vad macar o data , sa te strang in brate si sa iti marturisesc tot ce simt...astazi lumea mea ar prinde culoare dak mi-ai zambi macar o singura data...astazi te-as strange in brate cum nu am facut-o niciodata dak m-ai lasa...astazi sper sa vars ultima lacrima de dorul tau...astazi fiecare ora care s-a scurs, a trecut mai greu pentru ca nu mi-ai spus nici un cuvant...astazi a plouat si a fost frig in sufletul meu...astazi timpul e cel mai mare dusman al meu! astazi am comis o crima am ucis ink un gand legat de tine, oricum era zadarnic...astazi as vrea sa pictez un tablou cu fiecare vis pe care il am legat de tine...astazi sper sa te gandesti ca cineva adoarme in fiecare seara cu tine in gand...astazi nu mai pot spune nimik pentru ca ceea ce simt cu adevarat, depaseste universul cuvintelor omenesti...astazi e doar o alta zi in care m-am gandit la tine...o singura intrebare ramasa fara raspuns...sunt chiar aici dar nu ma vezi...stiu si vad tot ceea ce se intampla cu tine, si doare, ochii mei s-au saturat de lacrimi...am inchis ochii sperand ca intr-o zi toata tristetea va disparea...esti fericit acum? zambesc mereu , glumesc mereu...dar numai eu stiu ce furtuna e in sufletul meu...ca sa te regasesti nimic nu e mai bun decat sa fi uitata...tot ce-am iubit, m-a dezamagit...nu mi-ai spus nimic si m-am lasat dusa departe de vant...traim sub acelasi cer dar din pacate nu avem acelasi orizont...


vineri, 19 decembrie 2008

Boken






Ai simtit vreodata o durere atat de profunda incat sa nu mai poti respira? ai simtit vreodata cum pur si simplu inima ti se frange? cum singura raza de lumina care aparuse dupa lungi asteptari se pierde in urmbra norilor plumburii si grei care iti apasa umerii mai tare si mai tare...si simti ca te prabusesti? ai simtit vreodata ca lumea ti se nariue sub ochii secati de lacrimi? ai simtit vreodata ca ai picat in cel mai adanc abis al suferintei dupa ce credeai ca urcasei pe cea mai inalta culme a fericirii? ai simtit vreodata cum totul isi pierde culoarea si devine gri? ai simtit vreodata ca esti invisibila cand persoana care credeai ca va conta cel mai mult pentru tine nu te-a observat? ai simtit vreodata ca cineva ti-a frant aripile si din zborul catre inaltul cerului ai picat pe pamant? ai simtit vreodata ca cineva ti-a spulberat si ultimul strop de speranta? ai simtit vreodata cum niste cuvinte te pot durea mai tare decat 1000 de lovituri? ai simtit cum cineva ti-a rapit ultima rasuflare? ai simtit vreodata cum cineva ti-a risipit si ultima farama de fantezie? te-a ranit vreodata un simplu trecator, un strain incat sa-ti franga inima si sa-ti fure si ultima incercare de a te inalta catre infinit? Eu le-am simtit pe toate...
Am fost doar un fluture ce a trait o zi... am fost o soapta pe buzele tale... am fost doar o farama de fantezie... acum nu mai sunt NIMIC...

ho,ho, ho... Merry Christmas!! Un Craciun fericit sa aveti plin de fericiri si impliniri alaturi de persoanele dragi!!

vineri, 5 decembrie 2008

o fata

A aprins focul si s-a asezat langa semineu... ii placea sa auda cum arde focul...ii placea sa simta acea caldura...se simtea in siguranta...si mai ales ii placea la nebunie sa priveasca de langa foc bradul impodobit. Cu toate ca anul acesta casa era mai goala ca niciodata, vremea era urata (ploua si nu incepuse ink sa ninga) si bradul mai sarac era fericita! Iubea Craciunul mai mult decat oricine si incerca sa pastreze in suflet spiruitul sarbatorilor. Era singura langa faoc , langa un brad impodobit si cu toate aceste incerca sa se simta bine... incerca sa nu ii simta lipsa cu toate ca acest lucru era inevitabil ...ii simtea lipsa in fiecare moment...in fiecare secunda... pentru prima data in viata isi dorea sa fie egoista...il iertase deja pentru tot ceea ce ii facuse , il iertase ca o mintise, il iertase k i-a frant inima si a lasat-o singura...dar acum isi dorea ceva pentru ea...isi dorea ca in aceasta zi sa fie fericita...sa se dedice propriei persoane...i se parea atat de ciudat sa se gandeasca la ea deoarece in tot acest timp se gandise numai la el...ii era teama sa nu faca un pas gresit acest sentiment era pentru ea ca si cum ar fi invatat din nou sa mearga...se simtea ca atunci cand pentru prima oara a baut si a simtit ca totul in jurul ei se invartea...si se invartea si se invartea...si totusi se simtea bine... era un sentiment nou atat de ciudat si necunoscut... ii era teama de necunoscut petru ca de multe ori necunoscutul aducea tristete si probleme... ii placea sa stea pe un teren cunoscut...dar de cand il cunoscuse incepuse sa paseasca numai in lumi diferite de cele pe care ea le cunoscuse pana atunci atat de necunoscute si totusi el ii deslusise tainele tuturor acelor lumi...dorea sa il mai aiba langa ea...dar dorea si sa fie fericita... nu intelegea unde gresise...oare faptul k l-a iubit a fost o greseala atat de mare? incepusera sa ii apara din nou in minte momentele pe care le traise alaturi de el... simtea in coltul ochiului se stransesera cateva picaturi care erau gata ,gata sa izbucneasca si sa ii ude obrajii imbujorati...si atunci si-a luat in graba hainutza si a iesit sa se plimbe...era destul de frig dar nu o interesa...isi dorea doar sa scape de amintiri...voia putin aer...da asta ii trebuia o gura zdravana de aer curat care sa ii inunde plamanii sa o faca sa se simta libera....se plimba pe strada slab luminata...se simtea singura mai ales knd vedea numai cupluri care mergeau de mana, de brat sau care se sarutau... ii lipseau saruturile lui...si ii lipsea modul in care o strangea de mana si o lua in brate...emotiile o napadeau...incat abia mai putea respira,...nu stia ce mai poate sa faca sa il aduca din nou langa ea...stia ca nu putea ...pentru ca nu era vina ei...sau poate era...isi dorea sa fie dorita de el...isi dorea sa il poate pastra pentru totdeauna...dar stim cu totii ca visele frumoase nu dureaza niciodata prea mult...dureaza doar pana in momentul in care deschidem ochii...ea i-a deschis prea devreme...isi dorea ca visul sa continuie...dar nu mai putea adormi...uneori ne dorim lucruri pe care nu le putem avea...uneori visam la o lume perfecta...la o iubire vesnica, la sentimente pure, la o viata fericita alaturi de un anume necunoscut... uneori visele ne sunt sfaramate alteori se indeplinesc in timp...sau alteori daca avem noroc se indeplinesc rapid... ea este exemplul de fata cu visele spulberate...fata pe care o zaresti pe strada singura cu un zambet trist...fata care isi ascunde privirea in pamant...fata care intotdeauna este amabila chiar dak pe ea nu o poate ajuta nimeni...poate vreodata va fi fericita din nou si poate va zambi...dar pana atunci se va ascunde in spatele unui monitor,se va ascunde in spatele unui zambet si in spatele unor cuvinte...in spatele uneii ilzuii...al unei farame de fantezie...

marți, 2 decembrie 2008

fantezie

a deschis ochii si a crezut ca viseaza... s-a mai uitat o data si si-a dat seama k nu viseaza,si-a dat seama k era acolo ... statea doar si o privea... nu spunea nimic, doar zambea...era fericit...oare de ce tocmai el... de ce era el fericit? era prietenul ei cel mai bun si totusi statuse cu ea saptamani intregi... nu se miscase de langa patul ei pana nu s-a trezit...cel putin asa ii spusese mama.NU intelegea cum putea sa fie atat de bun, cum putea sa ii mai fie ink alaturi si sa o iubeasca dupa cat il facuse se sufere si dupa ce il refuzase de atatea ori din cauza altui baiat...se simtea trista k nu ii putea impartasi sentimentele, pentru ca baiatul pe care il iubea nu era langa ea, pentru ca pur si simplu isi dorea sa il iubeasca pe acest inger dar nu putea...ii era cu neputinta cu toate k isi dorea asta...si in acelasi timp se simtea fericita pentru k exista cineva pe lume care sa o iubeasca si pe ea si sa o protejeze...voia sa planga...sa se descarce...dar nici macar asta nu putea ... nu vroia sa il faca sa se simta mai rau decat il facea deja...intr-un fel al ei il iubea si tinea la el, ii era recunoscatoare dar stia ca niciodata nu o sa alunge din sufletul ei un demon care i-a pricinuit suferinte dar care i-a si mistuit inima, i-a pus-o pe jar...era intr-un pat de spital singura intr-o camaruta slab luminata cu cel mai bun prieten al ei...o tinea de mana, incerca sa o imbarbateze dar ea se simtea mai goala ca inainte... nu isi dorise niciodata sa produca atata dezamagire si tristete in jurul ei , dar nici fara el nu isi dorise sa ramana... se gandea ce ar fi fost dak prietenul ei care ii era mereu alaturi iar fi putut fi si iubit... ar fi fost perfect... doi visatori intr-o lume de basm...el iar fi recitat poezii,ea i-ar fi zambit i-ar fi mangaiat fruntea si l-ar fi sarutat...dar unde ati vazut voi in viata reala povesti? asa k nici ea nu s-a indragostit de prietenul ei cel mai bun... s-a indragostit de un singuratic...care a transformat-o si pe ea intr-o singuratik... i-a furat visele...i-a furat sperantele...i-a furat viata...a lasat-o goala, deznadajduita si plina de iluzii...ea i-a daruit totul dar se pare ca pentru el nu a fost de ajuns...si ceva mai bun decat ea nu ii putea oferi...ea nu i-a cerut decat sa incerce sa o iubeasca...nu i-a cerut luna de pe cer, stelele sau a opta minune a lumii...dar el nu a putut sa ii ofere nimic in schimb... i-a lasat un gust amar, o inima ranita, si urme adanci in suflet...l-a iubit cum nimeni nu a mai iubit... dar nu e deajuns iubire doar de o singura parte si acest lucru l-a invatat si ea ... acum e o singuratik visatoare cu vise prea mari si sperante putine... cu inima ranita si plina de fantezie...