el...

m-am trezit zambind...m-am trezit gandindu-ma la infinit... m-am trezit gandindu-ma la EL... la parul lui brunet care straluceste atat de bine in razele soarelui...la zambetul lui dulce care ar fermeca orice fata fie ea venita si dupa venus... la vocea lui care rasuna si acum in ureachea mea...la vorbele lui care te fac intotdeauna sa te simti bine si zambesti inapoi, sa pui capul in pamant, sa te inrosesti si sa iti musti buzele incercand sa ascunzi dorinta de a-l strange in brate si a-l saruta...
Sunt pierduta in timp si spatiu...dar el...el ma aduce mereu la realitate si in acelasi timp ma face sa visez cum ar fi daca ar fi al meu macar pentru o clipa...
el...e infinitul....minunatul meu Univers...imi da farama de fantezie de care am nevoie pentru a fi fericita...El ma imbata cu vorbele lui fara sa vrea...si imi da stropul de speranta care imi lumineaza viata in fiecare dimineata...imi invadeaza visele si imi da fluturi in stomac de fiecare data knd il vad si ma gandesc la el...
eL e partea rupta din visul meu care e mereu prezenta in inima mea, care imi inunda fiecare gand, care imi atrage atentia prin felul in care scrie, vorbeste, gandeste, iubeste...El e acea parte a vietii care a reusit sa atinga perfectiunea si sa se transforme intr-un inger...in INGERUL MEU...

letting go

in seara asta m-am suparat foarte tare... de fapt nu a fost chiar suparare mai mult dezamagire...stiti cum e atunci cand ai nevoie de un prieten si cea mai buna prietena a ta gaseste ceva mai important de facut? sau ca atunci cand cineva isi incalca promisiunea? cam asa ceva am simtit si eu numai ca motivul a fost altul... m-am simtit dezamagita de o persoana pe care o credeam altfel...poate asta am vrut eu sa cred ca e adevarat... poate nu am vrut sa observ adevarata fata pentru ca stiam ca nu o sa fie cum imi doresc eu, cum ar trebui sa fie... poate am crezut din toata inima ca desi e altfel se poate schimba... i-am daruit toate increderea si dragostea... si in schimb am primit un raspuns pe care nu il asteptam...

cineva m-a intrebat o data daca cred ca oamenii se pot schimba... nu am stiut ce sa ii raspund, acum stiu... oamenii daca isi doresc din toata inima ,se pot schimba... doar ca nu se schimba pentru k le e mult mai usor asa....am invatat in seara asta ca daca daruiesti toata dragostea si increderea nu e niciodata o asigurare k vei primi acelasi lucru in schimb.. poti doar sa speri si sa astepti... si dak intr-adevar nu ai primit in schimb ce meritai, poate inseamna ca meriti ceva mai bun...poate inseamna ca trebuie sa inveti sa-i dai drumul si sa-ti gasesti propria cale , pentru ca viata uneori e grea, uneori ne pune piedici dar mereu trebuie sa stim sa ne ridicam...si sa tintim mai sus decat prima oara, sa iubim mai mult ca niciodata si sa daruim tot ce avem fara sa cerem nimic in schimb... de multe ori ne indragostim fara speranta, de cine nu trebuie, de cine nu e pentru noi... fiecare are o perioada in care sa se afunde in adancuri abisale cel mai important e sa stie sa-si pasteze speranta sa-si gasesca din nou aripile si sa isi ia zborul catre nemarginitul orizont care il asteapta.. catre visuri inca nerealizate, care iubiri necunoscute...

am realizat azi ca fiecare vis trebuie sa se sfarsasca knd ne trezim, pentru a face loc realitatii , care uneori nu e atat de placuta, dar e realitatea noastra... mi-am dat seama ca uneori suntem prea naivi si credem ca in vreun fel vom putea insela timpul, si vom putea visa mai mult...dar timpul trece pe langa noi fie ca ne dorim fie ca nu... trebui sa invatam sa ni-l facem aliat si nu dusman... trebuie sa-l folosim sa ne maturizam...si sa ne dam seama k nu toate visele pot deveni realitate, si uneori e nevoie de un dus rece sa ne trezim din lumea de basm la realitate...

am realizat azi k oricat de mult am iubi o persoana nu o putem obliga sa faca parte din viata noastra... am invatat ca aparentele insala, dar oamenii insala si mai mult... si mi-am dat seama ca daca iubim o persoana ar trebui sa facem orice pentru ca ea sa fie fericita...chiar dak asta ne-ar durea cel mai tare...ar trebui sa fim capabili sa facem sacrificiul suprem: sa ii dam drumul daca asta l-ar face fericit si sa ne ingropam sentimentele in umbrele trecutului ,ale timpului care trece peste ele, ale marii care ne spala gandurile...

mi-am dat seama k nu mai esti strainul meu... poate nu ai fost niciodata si am indraznit sa visez prea departe... dar acum s-a sfarsit... merit sinceritate, respect si drepturi de autor... imi doresc inapoi cioburile de vise spulberate, franturile de speranta si farama de fantezie care imi lumina candva lumea...

IT'S TIME FOR ME TO WAKE UP!! IT'S TIME THAT I SHOULD GROW UP!!

SO I'M LETTING GO OF YOU TONIGHT,STRANGER! I'M LETTING GO OF PAST! I'M LETTING GO OF WHO I USED TO BE! I"M LETTING GO OF ALL I USED TO LOVE SO MUCH!! I HAVE TO MOVE ON...

fantezie

a deschis ochii si a crezut ca viseaza... s-a mai uitat o data si si-a dat seama k nu viseaza,si-a dat seama k era acolo ... statea doar si o privea... nu spunea nimic, doar zambea...era fericit...oare de ce tocmai el... de ce era el fericit? era prietenul ei cel mai bun si totusi statuse cu ea saptamani intregi... nu se miscase de langa patul ei pana nu s-a trezit...cel putin asa ii spusese mama.NU intelegea cum putea sa fie atat de bun, cum putea sa ii mai fie ink alaturi si sa o iubeasca dupa cat il facuse se sufere si dupa ce il refuzase de atatea ori din cauza altui baiat...se simtea trista k nu ii putea impartasi sentimentele, pentru ca baiatul pe care il iubea nu era langa ea, pentru ca pur si simplu isi dorea sa il iubeasca pe acest inger dar nu putea...ii era cu neputinta cu toate k isi dorea asta...si in acelasi timp se simtea fericita pentru k exista cineva pe lume care sa o iubeasca si pe ea si sa o protejeze...voia sa planga...sa se descarce...dar nici macar asta nu putea ... nu vroia sa il faca sa se simta mai rau decat il facea deja...intr-un fel al ei il iubea si tinea la el, ii era recunoscatoare dar stia ca niciodata nu o sa alunge din sufletul ei un demon care i-a pricinuit suferinte dar care i-a si mistuit inima, i-a pus-o pe jar...era intr-un pat de spital singura intr-o camaruta slab luminata cu cel mai bun prieten al ei...o tinea de mana, incerca sa o imbarbateze dar ea se simtea mai goala ca inainte... nu isi dorise niciodata sa produca atata dezamagire si tristete in jurul ei , dar nici fara el nu isi dorise sa ramana... se gandea ce ar fi fost dak prietenul ei care ii era mereu alaturi iar fi putut fi si iubit... ar fi fost perfect... doi visatori intr-o lume de basm...el iar fi recitat poezii,ea i-ar fi zambit i-ar fi mangaiat fruntea si l-ar fi sarutat...dar unde ati vazut voi in viata reala povesti? asa k nici ea nu s-a indragostit de prietenul ei cel mai bun... s-a indragostit de un singuratic...care a transformat-o si pe ea intr-o singuratik... i-a furat visele...i-a furat sperantele...i-a furat viata...a lasat-o goala, deznadajduita si plina de iluzii...ea i-a daruit totul dar se pare ca pentru el nu a fost de ajuns...si ceva mai bun decat ea nu ii putea oferi...ea nu i-a cerut decat sa incerce sa o iubeasca...nu i-a cerut luna de pe cer, stelele sau a opta minune a lumii...dar el nu a putut sa ii ofere nimic in schimb... i-a lasat un gust amar, o inima ranita, si urme adanci in suflet...l-a iubit cum nimeni nu a mai iubit... dar nu e deajuns iubire doar de o singura parte si acest lucru l-a invatat si ea ... acum e o singuratik visatoare cu vise prea mari si sperante putine... cu inima ranita si plina de fantezie...