inger

da da am revenit....v-a fost dor de mine? macar putin? nu prea cred...anyway sunt obisnuita cu asa ceva...la un moment dat imi era atat de dor de o persoana...si aveam atata nevoie sa stiu ca si lui ii e dor de mine...dar nici un moment nu mi s-a parut k el mi-ar fi simtit lipsa... deci sunt obisnuita sa traiesc in umbra...am crezut ca am gasit un zambet dulce si un suflet cald...ce naiva... da de fapt asa am fost mereu... poate sunt destinata esecului, tristetii si dezamagirii... sau poate pur si simplu sunt destinata sa-i ajut pe altii sa ajunga la fericire...intotdeauna am incercat sa par destinsa, fara probleme cand sufletul imi era frant in mii de bucatatele...am incercat sa rezolv problemele altora desi pe ale mele nu mi le puteam rezolva... macar am facut ca lumea sa ma vada ca pe o fiinta pe care se poate baza... poate am fost un inger pentru unii...dar pe mine nu am reusit niciodata sa ma ridic...am crezut k o sa am si eu ingerul meu...am crezut ca tu esti ingerul meu ... ai aprins in sufletul meu stelele si apoi le-ai lasat sa se stinga cu lacrimi de durere...stiam ca nu vei fi al meu dar totusi am indraznit sa visez...am incercat sa iti ating aripile de foc dar m-am ars...si totusi nu simteam durerea deoarece ma amortisei...nu puteam sa privesc decat cum iti iei zborul catre alte zari...nu am avut aripi sa pot veni dupa tine...dar am incercat sa alerg...am obosit...ma simteam franta si fara putere... ochii au inceput sa-mi picure...dar am stiut ca picaturile se vor transforma in picurii de ploaie care iti vor atinge obrajii, in apa sarata a marii care iti va racorii trupul in zilele fierbinti, in dusul care iti va mangaia trupul... voi fi mereu langa tine ... dar vreodata daca din inger vei cadea si te vei transforma in om...si vei incerca sa dai de mine... iti vei aduce aminte de o inima franta de mult...nu ma vei mai gasi deoreace eu din om ...voi deveni un INGER...