Era vara si era cald...si totusi pentru ea fiecare seara era atat de trista, goala si rece...in fiecare seara dupa ce se intorcea aksa isi ocupa locul la masuta din colt si incepea sa scrie... aici era singurul loc in care putea sa fie singura si unde putea sa planga... nu dorea sa le arate celorlati cat sufera si nici macar lui... isi dorea sa creada k a mers mai departe si ca a trecut peste despartirea dureroasa pe care i-o oferise... isi amintea mereu cuvintele acele care ii rasunau in urechi ca si cum ar fi fost spuse cu o secunda in urma... cat ne poate schimba viata o singura secunda, si cata durere ne pot aduce niste cuvinte... "Am nevoie de putin timp pentru mine..."... nu intelegea ce facuse atat de rau ea doar incercase sa il iubeasca si sa ii ofere intregul ei univers... Si timpul curgea, vacanta era pe terminate si zilele erau tot trise si posomarate... si in fiecare seara era in fata masutei din camera ei... scria... cate o scrisoare in fiecare zi... scrisese in acea vara 82 de scrisori care ii erau adresate lui dar nu expediase niciuna... nu le expediase deoarece ii fusese teama... ii fusese teama sa nu ii franga inima din nou la fel ca inainte... pentru ca o ranise atat de tare ii era frica sa nu fie din nou vulnerabila...ii era teama de el si de felul in care o facea sa se simta. stia ca toate astea nu mai contau acum dar simtea nevoia sa isi exprime toate sentimentele si gandurile... isi dorea sa ii spuna k ea inca il iubeste si ca probabil in va iubi intotdeauna, k l-a iertat pentru tot ce a facut si ca mereu il va astepta cu inima deschisa... ii cunostea toate secretele... il cunostea mai bine ca oricine si totusi ii era teama de el... credea ca il cunoaste, dar ne e mai usor sa vedem ceea ce ne dorim decat sa cautam adevarul....dar desi ii facuse viata foarte grea si ii schimbase toata lume dragostea pentru el ramasese neschimbata, pentru k ii purta o dragoste sincera si profunda care o facea totusi sa se simta in siguranta si care ii dadea speranta si ii umplea inima cu dorinta de a-l strange din nou in brate... Uneori cunoastem oameni care ne dezamagesc si oameni care ne surpind intr-un mod placut dar toti iti lasa un semn in inima...unii raman ca o umbra iar altii raman adanc inradacinati in inima noastra... asa a fost si el pentru ea... i-a ramas in suflet si in minte pentru totdeauna... in fiecare seara dupa ce termina scrisoarea se ducea direct la calculator in speranta k va gasi un mesaj de la el in care sa ii spuna ca o vrea inapoi.... Asa si-a petrecut ea intreaga vara: DORINDU-L PE EL... doar ca i-a fost mult prea teama sa recunoasca si sa ii spuna... Daca ti-as spune ca te iubesc ,te-as putea pastra pentru totdeauna? In the end it all hurts just the same... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu