:)

intr-o zi o sa ma vezi...

o sa sti ca sunt aici pentru tine...

o sa imi zambesti....

si o sa fie de ajuns...

intr-o zi...

you'll see...

IM THE GIRL FOR YOU!

friends...

Am zambit... ma gandeam cum reusesti de fiecare data sa fi alaturi de mine in cele mai importante momente... e ciudat... ciudat dar placut...fie ca se stinge steaua mea norocoasa, fie ca ma inec intr-un ocean de iluzii sau traiesc un vis... esti mereu acolo... poate am fost prea incapatanata si nu am vrut sa te observ... si sa accept ca de fiecare data knd visele mi s-au implinit ai fost si tu parte din ele... zambesc cand ma gandesc cum poti sa ma suporti cand sunt doar un copil, cand ridic o spranceana doar ca nu ma simt bine sa imi demonstrezi ca nu am dreptate, cand tip doar ca am vazut un gandacel, cand sunt aiurita si stric toate lucrurile.. ;)) imi dai speranta zilei de maine si picatura de incredere de care am nevoie sa fiu fericita si sa ma ridic de fiecare data cand ma impiedic si o iau pe carari... esti parte din universul meu si fara tine nu as fi ce sunt azi... e o senzatie placuta sa sti ca fie gresesti sau reusesti cineva e langa tine sa iti lumineze calea... toata lumea are nevoie de un prieten magic care sa te scoata la lumina cand totul se intuneca si nu mai are nici un rost... prietenii sunt cei care ne ghideaza, care ne ajuta sa fim cum suntem de fapt... prietnii sunt cei care ne accepta toate defectele si ne iubesc pentru calitatile noastre...viata are multe gropi abisale dar si multe culmi... trebuie doar sa stim cine merita sa fie langa noi si atunci cand ne afundam in cel mai adanc abis, dar si cand pasim pe cea mai inalta culme... acum sunt sigura ca pe tine te doresc mai mult decat pe oricine sa fi langa mine cand mi se frang aripile, dar si cand invat din nou sa zbor...

o persoana...

Cand esti copil totul e simplu, e frumos... iesi te joci si intri in casa, dormi si a doua zi o iei de la capat...cand crestem ne maturizam incepem sa dam de pobleme..incepem sa ne dam seama k nu totul e roz... k nu totul e bun... k nu totul se poate rezolva prin magie... globul de cristal in care traim se sparge si incepem sa simtim bucurie, tristete,durere, dezamagire... ni se pare k cele mai grele probleme sunt pe umerii nostri... ne indragostim... uneori avem ghinion si nu gasim persoana potrivita...si vraja se termina la fel de repede ca o zi de iarna... alteori avem noroc... alteori reusim sa gasim acea persoana care ne completeaza in tot...si in acelasi timp ni se aseamana in nenumarate privinte... gasim persoana perfecta... singura persoana kre reuseste sa ne faca sa radem si sa plangem in acelasi timp... gasim persoana pentru care suntem dispusi sa ne daruim in intregime si care ne druieste toata dragostea de care avem nevoie... gasim persoana care ne umple de speranta, care ne arata ca viata nu e asa grea daca ai pe cineva altauri... persoana care ne face sa ne pierdem rasuflarea knd ne saruta, si ne face sa tremsarim cand ne sopteste... care ne tine in brate de cate ori avem nevoie de alinare, care ne arata drumul daca ne ratacim, care ne invata sa iubim si sa nu cerem nimic in schimb... persoana care e dispusa sa ne accepte exact asa cum suntem , si care crede ca defectele ne fac speciali... persoana fara care nu am mai sti cum sa traim si nu am mai putea trai daca ar disparea maine... persoana care ne spune ca suntem buni si atunci knd de fapt nu suntem... cand gaseti acea persoana totul pare magic... totul pare mai usor... mai frumos... mai dulce... viata are alt sens... sperantele revin... si farama de fantezie de care avem nevoie cu totii va fi si ea prezenta...

dar ce se intampla knd tu gasesti acea persoana... dar ea nu te gaseste pe tine?

;)

Inca te astept... :*:*:*

oare a fost bine?

uneori pur si simplu faci unele lucruri din instinct...nu gandesti te avanti in necunoscut si nu pui intrebari... te lasi purtat de val, de senzatii, de lume... mai tarziu insa vine momentul in care trebuie sa te trezesti... si iti dai seama k nu prea sti ce a fost in acel moment in capul tau... nu esti sigura daca ceea ce ai facut e bine sau rau... nu sti daca asa ar fi trebuit sa fie sau daca totul a fost pe dos... incepi sa iti pui intrebari... si astepti un semn... astepti, doar asta mai e de facut... astepti sa vezi daca semnul e unul bun sau rau... de multe ori iti doresti sa fie totul bine, sa nu schimbe nimic evenimentul... dar nu intotdeauna e cu iti doresti... oare a fost bine/?

TRUTH

It is easier to see what we want than to look for the truth...

-Ai spus ca poti repara orice nu-i asa?

- Da, asa e...

-Uite.... E inima mea... E numai bucatele...Poti sa o faci la loc? Poti sa o faci sa nu ma mai doara?

A crezut ca poate repara orice dar ea i-a dat ceva ce nu putea... inima ei... Era cel mai bun prieten al ei, o iubea cel mai mult pe acea lume dar de data aceasta nu putea sa o ajute... Era langa ea, ii citea suferinta pe fata si nu putea face nimic sa ii readuca zambetul macar pentru o secunda si asta il durea cel mai tare. Se afla undeva pierduta in drumul catre adevar... Stia ca acest moment avea sa vina...Stia la ce sa se astepte... Stia ca avea sa il piarda... sa ramana fara el... Dar nu atat de repede... Ii era mult mai usor sa se minta sa isi imagineze viata plina de soare alaturi de el...Nu putea suporta crudul adevar... si inca o durea atat de tare sa se trezeasca... ii era frig...si o dureau bucatele frante din inama ei... nu a crezut niciodata ca o inima franta poate durea asa tare... Viata a pus-o la pamant in momentul in care era fericita pe deplin... I-a rapit singurul inger care radia caldura si lumina in viata ei...
In dupa amiaza aceea trista tocmai se intorcea fericita de la lucru... in sfarsit fusese promovata, lucru care era mai mult meritul lui pentru ca el era cel care insistase sa fie hotarata si sa discute serios cu seful lui... se gandea la cum ii va da minunata veste... era atat de incantata incat nu se mai uita pe unde merge si s-a impiedicat de cateva ori pana la masina... tot drumul spre casa a zambit, a ras singura si se gandea fiecare secunda cat de norocoasa este ca il are in viata ei... Nu gasea cuvinte sa isi exprime recunostinta si dragostea pe care i-o purta... dar fericirea nu avea sa mai dureze mult...
A ajuns in fata usii a deschis repede posetuta si a cautat cheile... nu avea prea multe lucruri in geanta dar parca dura o eternitate sa gaseasca cheile... cand in sfarsit le-a gasit, a deschis usa si a intrat cat de repede a putut... l-a strigat dar nu a raspuns nimeni... si acela a fost momentul in care a inceput sa intre in panica... in fiecare zi, chiar si acelea in care boala il tintuia la pat, ii raspundea... dar acum casa parea pustie... si nu ii raspunsese nimeni... si-a aruncat geanta si pantofiorii noi cu toc care ii omorau picioarele, dar ii cumparase pentru ca ii placeau lui, a dat buzna in dormitor si l-a vazut akolo... zacea pe pat... era atat de palid incat fata ii parea de hartie... dar a reusit cumva sa deschida ochii... Atunci ea s-a napustit asupra lui cu ochii in lacrimi, l-a strans cu putere in brate, si l-a acoperit de sarutari... A incercat sa ii mai simta parfumul pentru ultima oara...

-Iubito... acum este timpul sa plec... Te iubesc mai mult decat orice sti asta nu? Dar acum poti sa ai singura grija de tine nu mai ai nevoie de mine... si daca vei mai avea o sa te veghez mereu...

-Nu spune asta! nu poti sa ma parasesti acum!! Am fost promovata! si asta numai datorita tie... fara tine nu as fi facut nimic... si nici nu o sa pot face nimic daca nu vei fi langa mine... Te iubesc am nevoie de tine, nu ma descurc singura! nu ma lasa...

-Iubito nu fi prostuta... te-am vazut crescand in acesti 3 ani si maturizandu-te mai mult decat altii ar fi facut-o in 10 ani... Esti cea mai buna persoana pe care am cunoscut-o si stiu ca intr-o zi o sa schimbi lumea! SINGURA... nu ai nevoie de nimeni pentru asta... vei realiza lucruri marete in viata iubita mea si sunt mandru de tine! sa nu uiti niciodata ca te iubesc si asta nu se va schimba niciodata... Nimeni nu poate sa ne ia asta...

- Si eu te iubesc mai mult decat orice... esti singurul care are incredere in mine, esti singurul care imi da o farama de fantezie in viata aceasta monotona si lipsita de sens... Te voi iubi vesnic... ramasese fara cuvinte, lacrimile ii siruiau pe obrajii imbujorati, nu stia ce mai poate face... nu putea inca sa asimileze ce se intampla... viata ei abia capatase un sens si acum totul se intorcea pe dos... si pe deasupra mai era si durerea aceea care ii sfasia inima... Il tinea in brate si il saruta si simtea cum respiratia se auzea tot mai rar, tot mai incet... il privea printre lacrimi si era suparata ca acestea nu mai incetau pentru ca ii incetosau privirea, si acum mai mult ca niciodata dorea sa il vada cat se putea de clar, sa ii retina expresia, ochii plini de dragoste, zambetul, tot... S-a mai uitat la ea pentru ultima oara i-a atins fata, a mai avut puterea sa mai zambeasca o singura data, si apoi ca si cum ar fi fost foarte obosit si-a lasat capul usor pe perna si a inchis ochii... Ea a ramas incremenita pentru o secunda, apoi l-a strans din nou in brate, a incercat sa ii mai simta mirosul, l-a zgaltait ca si cum si-ar fi dorit sa il trezeasca... dar era prea tarziu... Ramasese doar ea... si inima ei care acum se rupsese in zeci de bucatele...

Ingerul

In timp ce pluteam visam...
Akolo unde pluteam, sub apa intunecata, am auzit cel mai fericit sunet pe care mintea mea il putea invoca...pe cat de frumos, de inaltator pe atat de inspaimantator...
Am fost adusa inapoi, aproape la suprafata, de o durere ascutita care imi ranea mana ridicata, dar nu am reusit sa gasesc drumul indeajuns incat sa deschid ochii...
Apoi am stiut ca murisem...
Deoarece, prin apa grea, am auzit vocea unui inger strigandu-ma pe nume,strigandu-ma spre singurul rai pe care il doream...
In spatele vocii mult dorite era un alt zgomot- o agitatie pe care mintea mea refuza sa o perceapa. Am incercat sa ma concentrez pe vocea ingerului.
-Nu! te rog, te rog...ma implora el.
Voiam sa ii raspund. Orice. Dar nu imi puteam gasi buzele...
Si ingerul plangea fara lacrimi, cu suspine intretaiate.
Ingerul nu ar trebui sa planga, nu era corect. Am incercat sa il gasesc, sa ii spun ca totul era in regula, dar apa era atat de adanca si ma apasa, incat nu puteam respira.
Era un punct de presiune pe capul meu. Ma durea. Apoi , in timp ce acea durere spargea intunericul, spre mine venira alte dureri mai puternice. Am tipat, icnind, razbind prin apa intunecata.
Apoi incetul cu incetul durerea s-a mai potolit. Pe masura ce durerea disparea simteam cum imi pierd cunostina...