marți, 24 martie 2009

TRUTH

It is easier to see what we want than to look for the truth...
-Ai spus ca poti repara orice nu-i asa?

- Da, asa e...

-Uite.... E inima mea... E numai bucatele...Poti sa o faci la loc? Poti sa o faci sa nu ma mai doara?

A crezut ca poate repara orice dar ea i-a dat ceva ce nu putea... inima ei... Era cel mai bun prieten al ei, o iubea cel mai mult pe acea lume dar de data aceasta nu putea sa o ajute... Era langa ea, ii citea suferinta pe fata si nu putea face nimic sa ii readuca zambetul macar pentru o secunda si asta il durea cel mai tare. Se afla undeva pierduta in drumul catre adevar... Stia ca acest moment avea sa vina...Stia la ce sa se astepte... Stia ca avea sa il piarda... sa ramana fara el... Dar nu atat de repede... Ii era mult mai usor sa se minta sa isi imagineze viata plina de soare alaturi de el...Nu putea suporta crudul adevar... si inca o durea atat de tare sa se trezeasca... ii era frig...si o dureau bucatele frante din inama ei... nu a crezut niciodata ca o inima franta poate durea asa tare... Viata a pus-o la pamant in momentul in care era fericita pe deplin... I-a rapit singurul inger care radia caldura si lumina in viata ei...
In dupa amiaza aceea trista tocmai se intorcea fericita de la lucru... in sfarsit fusese promovata, lucru care era mai mult meritul lui pentru ca el era cel care insistase sa fie hotarata si sa discute serios cu seful lui... se gandea la cum ii va da minunata veste... era atat de incantata incat nu se mai uita pe unde merge si s-a impiedicat de cateva ori pana la masina... tot drumul spre casa a zambit, a ras singura si se gandea fiecare secunda cat de norocoasa este ca il are in viata ei... Nu gasea cuvinte sa isi exprime recunostinta si dragostea pe care i-o purta... dar fericirea nu avea sa mai dureze mult...
A ajuns in fata usii a deschis repede posetuta si a cautat cheile... nu avea prea multe lucruri in geanta dar parca dura o eternitate sa gaseasca cheile... cand in sfarsit le-a gasit, a deschis usa si a intrat cat de repede a putut... l-a strigat dar nu a raspuns nimeni... si acela a fost momentul in care a inceput sa intre in panica... in fiecare zi, chiar si acelea in care boala il tintuia la pat, ii raspundea... dar acum casa parea pustie... si nu ii raspunsese nimeni... si-a aruncat geanta si pantofiorii noi cu toc care ii omorau picioarele, dar ii cumparase pentru ca ii placeau lui, a dat buzna in dormitor si l-a vazut akolo... zacea pe pat... era atat de palid incat fata ii parea de hartie... dar a reusit cumva sa deschida ochii... Atunci ea s-a napustit asupra lui cu ochii in lacrimi, l-a strans cu putere in brate, si l-a acoperit de sarutari... A incercat sa ii mai simta parfumul pentru ultima oara...

-Iubito... acum este timpul sa plec... Te iubesc mai mult decat orice sti asta nu? Dar acum poti sa ai singura grija de tine nu mai ai nevoie de mine... si daca vei mai avea o sa te veghez mereu...

-Nu spune asta! nu poti sa ma parasesti acum!! Am fost promovata! si asta numai datorita tie... fara tine nu as fi facut nimic... si nici nu o sa pot face nimic daca nu vei fi langa mine... Te iubesc am nevoie de tine, nu ma descurc singura! nu ma lasa...

-Iubito nu fi prostuta... te-am vazut crescand in acesti 3 ani si maturizandu-te mai mult decat altii ar fi facut-o in 10 ani... Esti cea mai buna persoana pe care am cunoscut-o si stiu ca intr-o zi o sa schimbi lumea! SINGURA... nu ai nevoie de nimeni pentru asta... vei realiza lucruri marete in viata iubita mea si sunt mandru de tine! sa nu uiti niciodata ca te iubesc si asta nu se va schimba niciodata... Nimeni nu poate sa ne ia asta...

- Si eu te iubesc mai mult decat orice... esti singurul care are incredere in mine, esti singurul care imi da o farama de fantezie in viata aceasta monotona si lipsita de sens... Te voi iubi vesnic... ramasese fara cuvinte, lacrimile ii siruiau pe obrajii imbujorati, nu stia ce mai poate face... nu putea inca sa asimileze ce se intampla... viata ei abia capatase un sens si acum totul se intorcea pe dos... si pe deasupra mai era si durerea aceea care ii sfasia inima... Il tinea in brate si il saruta si simtea cum respiratia se auzea tot mai rar, tot mai incet... il privea printre lacrimi si era suparata ca acestea nu mai incetau pentru ca ii incetosau privirea, si acum mai mult ca niciodata dorea sa il vada cat se putea de clar, sa ii retina expresia, ochii plini de dragoste, zambetul, tot... S-a mai uitat la ea pentru ultima oara i-a atins fata, a mai avut puterea sa mai zambeasca o singura data, si apoi ca si cum ar fi fost foarte obosit si-a lasat capul usor pe perna si a inchis ochii... Ea a ramas incremenita pentru o secunda, apoi l-a strans din nou in brate, a incercat sa ii mai simta mirosul, l-a zgaltait ca si cum si-ar fi dorit sa il trezeasca... dar era prea tarziu... Ramasese doar ea... si inima ei care acum se rupsese in zeci de bucatele...

Un comentariu:

Alexandra spunea...

Suna cunoscut... abia astept sa citesc continuarea...