s-a infiripat un sentiment...

Ai zambit azi? nu? atunci uita-te in oglinda zambeste si imagineaza-ti k in spatele oglinzii sunt eu si iti zambesc inapoi... nu-i asa k te-am facut sa zambesti? nu sti exact cum arat dar deja ai inceput sa iti imaginezi...;)) eu imi imaginez ca ejti un strain inalt...inalt si...hmm...brunet! da exact asa arati...esti dragutz...si e prima oara knd zambesc? oare mi-ai deschis din nou portile catre visare? se poate asa ceva? si totusi ma simt ciudat!! ma simt ciudat pentru ca pentru prima oara ma gandesc la altcineva in afara de EL...am inceput sa visez la tine cu ochii deschisi...am inceput sa zambesc din senin...am inceput sa imi umplu ochii cu speranta, buzele cu dulceata iar gandul cu fantezii colorate...am inceput sa observ din nou fluturii zburand...si florile prinzand culoare...am inceput sa simt fluturii chiar si in stomac numai cand ma gandesc ca o sa ma trezesc o sa intru pe net si o sa te caut entuziasmata sa iti citesc noile ganduri...noile versuri si noile postari in speranta k poate intr-o zi o sa te gandesti si tu la mine...si o sa imi mentionezi numele banal in blogul tau...poate e doar un vis sau poate nu...dar asa sunt eu doar o farama de fantezie intr-o lume lipsita de sperante si vise frumoase...

prima ninsoare

Era destul de racoare si astepta cu nerabdare prima ninsoare, primii fulgi de nea...nu era acasa anul acesta de CRaciun hotarase sa plece cu fratele ei mai mare si cu prietena acestuia la Paris...Nu putea spune ca Parisul ii displacea atat de mult avea toate conditiile...avea o camera minunata,totul era aranjat de ultima moda , avea toate dulciurile din lume, si de fapt tot ceea ce isi dorea...ii placea a primeasca totul pe tava...dar ii lipseau prietenii...ii lipsea pracul ei pustiu, frunzele czute carora le asculta povestile...ii lipsea casa in care avea locul ei in care cunostea fiecare amanunt...ii lipsea zambetul lui...si mangaierile si saruturile.dar de fapt ... aceste lucruri nu le avea nici macar daca ar fi ramas de acasa... si daca statea bine sa se gandeasca asta era unul din motivele pentru care hotarase sa plece cu fratele ei...isi dorea sa scape putin de tensiune...sa nu il mai inalneasca intamplator si sa nu ii mai zambeasca instinctiv...deci trebuia sa se simta bine la Paris... sa faca ce ii place sa se plimbe sa cunoasca locuri noi si poate unu ii va devenii chiar un cuibusor de confesiuni,,.S-a gandit sa astepte primii fulgi de nea...dar era rea obosita si a doua zi prietena fratelui ei o ducea la cumparaturi asa k printre ganduri,fluturi si pernite pufoase a furat-o somnul...a doua zi knd s-a trezit , soarele patrundea usor printre perdelele aurii...ii mangaia fatza, si si-a dat seama k nu incepuse sa ninga... era putin trista dar s-a incumetat s-a ridicat din pat si s-a uitat pe geam... a fost intr-adevar surprinsa sa vada ca totul era alb...desi soarele dadea lumina...mangaia mantia pufoasa de zapada...era fericita in sfarsit vedea zapada...ii parea rau ca nu avea cu cine sa imparta acest moment atat de magic pentru ea... dar s-a bucurat singura pentru cateva momente...apoi a plecat a deschis usa si a disparut in spatele usii aurite... VREAU SA STIU CEVA!!

I am

I'm an angel, I'm a devil

I am sometimes in between

I'm as bad as it can get and good as it can be

Sometimes I'm a million colours

Sometimes I'm black and white

I am all extremes

Try to figure me out you never can

There's so many things I am

I'm someone filled with self-belief

I'm haunted by self-doubt

I've got all the answers

I've got nothing figured out

I like to be by myself

I hate to be alone

I'm up and I am down

But that's part of the thrill

Part of the plan

Part of all of the things I am

I'm a million contradictions

Sometimes I make no sense

Sometimes I'm perfect

Sometimes I'm a mess

Sometimes I'm not sure who I am

But,

I am special

I am beautiful

I am wonderful

And powerful

Unstoppable

Sometimes I'm miserable

Sometimes I'm pitiful

But that's so typical of all the things I am...

o fata

A aprins focul si s-a asezat langa semineu... ii placea sa auda cum arde focul...ii placea sa simta acea caldura...se simtea in siguranta...si mai ales ii placea la nebunie sa priveasca de langa foc bradul impodobit. Cu toate ca anul acesta casa era mai goala ca niciodata, vremea era urata (ploua si nu incepuse ink sa ninga) si bradul mai sarac era fericita! Iubea Craciunul mai mult decat oricine si incerca sa pastreze in suflet spiruitul sarbatorilor. Era singura langa faoc , langa un brad impodobit si cu toate aceste incerca sa se simta bine... incerca sa nu ii simta lipsa cu toate ca acest lucru era inevitabil ...ii simtea lipsa in fiecare moment...in fiecare secunda... pentru prima data in viata isi dorea sa fie egoista...il iertase deja pentru tot ceea ce ii facuse , il iertase ca o mintise, il iertase k i-a frant inima si a lasat-o singura...dar acum isi dorea ceva pentru ea...isi dorea ca in aceasta zi sa fie fericita...sa se dedice propriei persoane...i se parea atat de ciudat sa se gandeasca la ea deoarece in tot acest timp se gandise numai la el...ii era teama sa nu faca un pas gresit acest sentiment era pentru ea ca si cum ar fi invatat din nou sa mearga...se simtea ca atunci cand pentru prima oara a baut si a simtit ca totul in jurul ei se invartea...si se invartea si se invartea...si totusi se simtea bine... era un sentiment nou atat de ciudat si necunoscut... ii era teama de necunoscut petru ca de multe ori necunoscutul aducea tristete si probleme... ii placea sa stea pe un teren cunoscut...dar de cand il cunoscuse incepuse sa paseasca numai in lumi diferite de cele pe care ea le cunoscuse pana atunci atat de necunoscute si totusi el ii deslusise tainele tuturor acelor lumi...dorea sa il mai aiba langa ea...dar dorea si sa fie fericita... nu intelegea unde gresise...oare faptul k l-a iubit a fost o greseala atat de mare? incepusera sa ii apara din nou in minte momentele pe care le traise alaturi de el... simtea in coltul ochiului se stransesera cateva picaturi care erau gata ,gata sa izbucneasca si sa ii ude obrajii imbujorati...si atunci si-a luat in graba hainutza si a iesit sa se plimbe...era destul de frig dar nu o interesa...isi dorea doar sa scape de amintiri...voia putin aer...da asta ii trebuia o gura zdravana de aer curat care sa ii inunde plamanii sa o faca sa se simta libera....se plimba pe strada slab luminata...se simtea singura mai ales knd vedea numai cupluri care mergeau de mana, de brat sau care se sarutau... ii lipseau saruturile lui...si ii lipsea modul in care o strangea de mana si o lua in brate...emotiile o napadeau...incat abia mai putea respira,...nu stia ce mai poate sa faca sa il aduca din nou langa ea...stia ca nu putea ...pentru ca nu era vina ei...sau poate era...isi dorea sa fie dorita de el...isi dorea sa il poate pastra pentru totdeauna...dar stim cu totii ca visele frumoase nu dureaza niciodata prea mult...dureaza doar pana in momentul in care deschidem ochii...ea i-a deschis prea devreme...isi dorea ca visul sa continuie...dar nu mai putea adormi...uneori ne dorim lucruri pe care nu le putem avea...uneori visam la o lume perfecta...la o iubire vesnica, la sentimente pure, la o viata fericita alaturi de un anume necunoscut... uneori visele ne sunt sfaramate alteori se indeplinesc in timp...sau alteori daca avem noroc se indeplinesc rapid... ea este exemplul de fata cu visele spulberate...fata pe care o zaresti pe strada singura cu un zambet trist...fata care isi ascunde privirea in pamant...fata care intotdeauna este amabila chiar dak pe ea nu o poate ajuta nimeni...poate vreodata va fi fericita din nou si poate va zambi...dar pana atunci se va ascunde in spatele unui monitor,se va ascunde in spatele unui zambet si in spatele unor cuvinte...in spatele uneii ilzuii...al unei farame de fantezie...

MOs Nicolae...:)

da e clar nu stiu cum va simtiti voi dar pe mine deja m-a prins spiritul sarbatorilor al iernii...pacat ca nu ninge...speram ca in curan o sa avem si surpriza asta...e putin cam frig ...cam vant...dar in rest totul este mumos cadourile au inceput sa vina...:)) si pe 6 se prevede o zi si mai plina de cadouri...hmmm...sa nu radeti dar imi plac cadourile...de fapt le iubesc...de park voua nu v-ar placea...ce e mai frumos sa le primesti sau sa le dai? pe mine ma incanta amndoua variantele...imi place sa le primesc dar si sa fac cadouri imi place si mai mult...bani sa fie ca daca nu sunt ...nu sunt nici cadouri...bine accum stau si ma gandesc si ma intristez putin pentru ca cel mai frumos cadou pe care l-as putea primi nu va fi anul acesta la mine... va la alta probabil...dar de ce sa fim tristi vine craciunul!! am prieteni care ma iubesc si pe care ii iubesc...am parinti care ar da orice sa ma vada fericita...si un frate care desi ma supara de multe ori ar face orice sa imi aline durerea ... so life goes on with or without him!!! asta nu inseamna ca uneori nu mai am voie sa visez... ca intr-o zi o sa il revad...sau o sa intalnesc un strain care sa-mi fure inima...sa ma aduca din nou cu picioarele pe pamant...sa ma scoata din lumea mea ...din abisul meu magic...toti avem vise ,sperante, iluzii... visul meu astazi e ca o singura data sa mai trec pe langa el sa il vad fericit...chiar dak nu e cu mine...va pup!! o sa va povestesc ce mi-a adus mosul!! sper k si voua o sa umple ghetutele numai cu lucruri frumoase: cu bucurie, cu dulciuri si cu multa multa dragoste!

fulg...

afara era frig...ink nu incepuse sa ninga...astepta prima zapada...ii placea la nebunie zapada! ii placea pentru ca totul e alb...e pufos,moale,curat...e de poveste! ea nu a avut niciodata o poveste...a trait mereu in umbra...in umbra parintilor mult prea ocupati si cu prea multe griji ca sa se mai ocupe si de ea...in umbra fratelui care umbla mereu cu masini de ultima moda (mult prea plin de fitze pentru gustul ei) dupa care umblau toate prietenele ei... in umbra prietenelor ei "prea" perfecte, papusi de plastic... nu se simtea bine cu nimeni... nu avea cu cine sa vorbeasca...toata viata ei era prea pustie...dar zapada ii dadea speranta...ii dadea o stare de bine ii aducea aminte de copilaria fericita alaturi de bunicii care ii fusesera singurul sprijin acum ca ei nu mai erau ramasese singura... zapada o incanta...o facea sa se gandeasca la ingerasi,la cadouri, la dragoste, la fericirea suprema...cat de indepartate i se pareau aceste ganduri...nu se mai simtise iubita de atata vreme... nu i se mai daduse atentie si asta era motivul pentru care se izolase intr-o lume doar a ei...intr-o poveste fara sfarsit...intr-un basm trist in care printesa ramane inemnitata pe viata...era trista in sufletul ei...dar nu dorea sa o arate...nu dorea ca acele papusi ale destinului sa ii arate mila...mila i se parea cel mai urat sentiment, parsiv...nu isi dorea ca oamenii sa o considere slaba...asa ca nu isi afisa adevaratele sentimente...se ascundea ca toata lumea in spatele une masti...isi dorea din toata inima un prieten in fatza caruia sa poata sa isi deschida sufletul...sa se arate asa cum era ea de fapt...dar nu gasea pe nimeni cu care sa se asemene... si cum se plimba ea prin ceatza densa care acoperise orasul a simtit cevarece care i-a atins fruntea... a ridicat privirea si a observat mii de fluturi care se jucau prin aerul apasator...a inceput sa zambeasca si deodata se simtea fericita...a prins un fluturas in palma l-a privit o secunda si apoi a disparut...dar era fericita... a venit iarna...poate acum isi va gasi si ea ceea ce ii lipseste...un suflet, un prieten, o iubire...i s-a inradacinat o speranta in sufletul gol... pentru prima data era fericita...

fantezie

a deschis ochii si a crezut ca viseaza... s-a mai uitat o data si si-a dat seama k nu viseaza,si-a dat seama k era acolo ... statea doar si o privea... nu spunea nimic, doar zambea...era fericit...oare de ce tocmai el... de ce era el fericit? era prietenul ei cel mai bun si totusi statuse cu ea saptamani intregi... nu se miscase de langa patul ei pana nu s-a trezit...cel putin asa ii spusese mama.NU intelegea cum putea sa fie atat de bun, cum putea sa ii mai fie ink alaturi si sa o iubeasca dupa cat il facuse se sufere si dupa ce il refuzase de atatea ori din cauza altui baiat...se simtea trista k nu ii putea impartasi sentimentele, pentru ca baiatul pe care il iubea nu era langa ea, pentru ca pur si simplu isi dorea sa il iubeasca pe acest inger dar nu putea...ii era cu neputinta cu toate k isi dorea asta...si in acelasi timp se simtea fericita pentru k exista cineva pe lume care sa o iubeasca si pe ea si sa o protejeze...voia sa planga...sa se descarce...dar nici macar asta nu putea ... nu vroia sa il faca sa se simta mai rau decat il facea deja...intr-un fel al ei il iubea si tinea la el, ii era recunoscatoare dar stia ca niciodata nu o sa alunge din sufletul ei un demon care i-a pricinuit suferinte dar care i-a si mistuit inima, i-a pus-o pe jar...era intr-un pat de spital singura intr-o camaruta slab luminata cu cel mai bun prieten al ei...o tinea de mana, incerca sa o imbarbateze dar ea se simtea mai goala ca inainte... nu isi dorise niciodata sa produca atata dezamagire si tristete in jurul ei , dar nici fara el nu isi dorise sa ramana... se gandea ce ar fi fost dak prietenul ei care ii era mereu alaturi iar fi putut fi si iubit... ar fi fost perfect... doi visatori intr-o lume de basm...el iar fi recitat poezii,ea i-ar fi zambit i-ar fi mangaiat fruntea si l-ar fi sarutat...dar unde ati vazut voi in viata reala povesti? asa k nici ea nu s-a indragostit de prietenul ei cel mai bun... s-a indragostit de un singuratic...care a transformat-o si pe ea intr-o singuratik... i-a furat visele...i-a furat sperantele...i-a furat viata...a lasat-o goala, deznadajduita si plina de iluzii...ea i-a daruit totul dar se pare ca pentru el nu a fost de ajuns...si ceva mai bun decat ea nu ii putea oferi...ea nu i-a cerut decat sa incerce sa o iubeasca...nu i-a cerut luna de pe cer, stelele sau a opta minune a lumii...dar el nu a putut sa ii ofere nimic in schimb... i-a lasat un gust amar, o inima ranita, si urme adanci in suflet...l-a iubit cum nimeni nu a mai iubit... dar nu e deajuns iubire doar de o singura parte si acest lucru l-a invatat si ea ... acum e o singuratik visatoare cu vise prea mari si sperante putine... cu inima ranita si plina de fantezie...