vineri, 13 februarie 2009

ultimul gand...








se simtea pierduta...se simtea singura... ratacita intr-un amalgam de ganduri...inca ii simtea lipsa si isi dorea sa mai fie langa ea...isi dorea sa ii mai auda vocea o data... sa ii mai citeasca gandurile insirate haotic pe o pagina alba...ii era dor de tot ceea ce avuse cu el si orice ii amintea de el...incerca sa se inchida in ea...incerca sa para fata vesela pe care o cunostea toata lumea dar nu putea trece peste momentul in care el s-a hotarat sa dispara pur si simplu din viata ei, sa ii intoarca spatele si sa plece fara nici o explicatie, fara nici un cuvant , fara nici un regret... nu fusese niciodata genul de persoana care sa isi exteriorizeze tristetea, credea ca a fi puternica inseamna sa nu pierzi niciodata controlul...dar in aceasta seara se simtea mai rau ca niciodata...se simtea franta,se simtea ca un fluture prins in palma de un copil...se simtea ca o frunza smulsa de pe o creanga si purtata in bataia vantului puternic... pentru prima data se simtea slaba,se simtea singura, ranita si fara speranta... pentru prima data s-a hotarat sa isi lase demnitatea de o parte, era seara in care pentru prima data va plange...seara in care isi dorea sa lase trecutul in urma, dorea ca tot ceea ce fusese al lor sa devina al ei... isi dorea sa renunte la "noi" si sa incerce sa dea sens cuvnatului "eu"... ii era greu...se stingea usor fara sa isi dea seama...nu se putea identifica ca un element singular in aceasta lume in care totul se rezuma la 2...2 ochi,2 maini,2 picioare, 2 buze, 2 suflete unite intr-unul... avea atata nevoie de el, sa ii simta rasuflarea pe pielea ei catifeleata, sa o stranga cu putere la pieptul lui, sa o sarute si sa o faca sa simta cum pluteste... o umpluse de vicii... se imbata din mangaierile lui, fuma cuvintele lui, se droga cu saruturile lui... avea totul ...si fara el nimic din tot ce avea nu avea valoare sau sens...fiecare secunda fara el era din ce in ce mai grea si fiecare lacrima o apasa mai tare... inima i se rupsese in milioane de farame... si ultima speranta o parasise... stia ca nu o sa mai auda niciodata de el... stia ca o alungase pentru totdeauna din viata lui...si stia ca niciodata nu fusese o parte din viata lui... nu o lasase sa intre in sufletul lui...nu ii deschisese niciodata acea usa , si totusi ea ii oferise toata dragostea ei neconditionat...stia ca odata se va termina, isi dadea seama ca nu fusese al ei niciodata , dar ii placea sa creada in iluzia pe care si-o crease... ii placea sa traiasca in lumea de fantezie pe care o avea... il iubea...dar nu era de ajuns... isi dorea doar un sarut, o imbratisare... isi dorea sa o vada... isi dorea ca pentru un moment sa fie in gandul lui, sa fie ingerul lui, sa fie aerul pe care il respira...isi dorea... ca acea secunda se existe, si sa dureze infinit... isi dorea sa o salveze...isi dorea doar... ce isi doreste orice fata, sa o iubeasca si atat...


"Nothing hurts more than realizing he meant everything to you, but you meant nothing to him...."

Niciun comentariu: