Vreau să-ţi intru în sânge...
Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.
Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.
Visuri născute moarte.
Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
Iubirea dintre două fiinţe nu e egală, balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care rar ne dăm seama.
Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.
Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul.
Mihail Drumeş Invitaţie la vals
miercuri, 7 octombrie 2009
luni, 28 septembrie 2009
don't fall in love with me!
duminică, 27 septembrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
iris
And Id give up forever to touch you
cause I know that you feel me somehow
Youre the closest to heaven that ill
Ever be
And I dont want to go home right now
And all I can taste is this moment
And all I can breathe is your life
cause sooner or later its over
I just dont want to miss you tonight
And I dont want the world to see me
cause I dont think that they d
Understand
When everythings made to be broken
I just want you to know who I am
And you cant fight the tears that aint
Coming
Or the moment of truth in your lies
When everything feels like the movies
Yeah you bleed just to know youre alive
And I dont want the world to see me
cause I dont think that theyd
Understand
When everythings made to be broken
I just want you to know who I am
And I dont want the world to see me
cause I dont think that theyd
Understand
When everythings made to be broken
I just want you to know who I am
And I dont want the world to see me
cause I dont think that theyd
Understand
When everythings made to be broken
I just want you to know who I am
I just want you to know who I am
I just want you to know who I am
I just want you to know who I am
luni, 20 iulie 2009
the end...
Nu mai pot sa fac asta... am incercat atat de mult... m-am straduit sa fiu mai buna pentru tine... am incercat sa fiu cea pe care o cautai... am incercat sa ma fac placuta tie... sa spui ca eu sunt cea pe care o cauti... intotdeauna ti-am aratat k sunt aici pentru tine... am fost langa tine in toate momentele grele... te-am ascultat de cate ori ai avut nevoie de cineva care sa fie acolo si sa iti ofere sprijin neconditionat... am ascultat de fiecare data cand imi povesteai prin ce te-a facut EA sa treci, desi de fiecare data knd ii pronuntai numele imi sfasiai inima iar si iar... am fost langa tine mereu... dar se pare ca niciodata nu am fost de ajuns de buna pentru tine... am stat langa tine atata timp si nici macar o secunda nu m-ai observat... am crezut k pot fi doar prietena ta daca de asta aveai nevoie... si am fost dispusa sa fac orice... am crezut ca in timp o sa ma obisnuiesc... dar nu mai pot... am obosit... si ma simt atat de obosita si sleita de puteri incat nu mai pot sa plang... nu mai am lacrimi... nu pot concura cu ele... ele sunt aproape perfecte... au un machiaj perfect, o fata de portelan, corp de modele... eu... nu am nimic din toate astea sunt doar fata de alaturi , nu am nimic special... nu mai pot sa lupt contra curentului... nu mai pot sa strapung valurile... nu mai pot sa ma prefac ca totul e bine... pentru ca stiu ca nu o sa fie bine niciodata... poate nu e corect pentru niciunul dintre noi... dar eu am obosit... imi doresc sa fi fericit... si stiu ca poti sa fi fericit si fara mine foarte usor... stiu ca asta trebuie sa se termine... si cel mai bine se termina acum...
duminică, 19 iulie 2009
this doesn't mean i don't care anymore....
Letting go doesn’t mean we don’t care. Letting go doesn’t mean we shut down. Letting go means we stop trying to force outcomes and make people behave. It means we give up resistance to the way things are, for the moment. It means we stop trying to do the impossible–controlling that which we cannot–and instead, focus on what is possible.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
