intre trecut si viitor...

Si ce daca nu sunt perfecta... si ce daca mi-am irosit timpul iubind ceva ce stiam k nu e al meu... era timpul meu... acum te ridici si incerci sa schimbi ceva... ce crezi ca ai mai putea face? ce crezi k ai facut? nimic... te am iubit pur si simplu fara sa faci nimic... fara sa imi vorbesti , fara sa imi scri... fara sa te gandesti la mine... te am iubit pentru ca am vazut persoana care esti cu adevarat... persoana pe care incerci sa o ascunzi atat de des... nu pot sa inteleg de ce... si sincer nici nu imi doresc sa aflu... pentru ca nu am iubit persoana cae te prefaci ca esti... nu am iubit insensibilitatea sau dezinteresul fata de lucrurile minore care ne schimba viata... am iubit zilele in care erai cu mine in parc pe banca... in care vorbeam de muzica de plimbari si alte nimicuri si prosti care ne faceau sa radem fara sa ne pese de ce se va intampla mai tarziu... am iubit prostelile pe care le faceam impreuna si de care ne amuzam... am iubit persoana care eram langa tine... dar ce conteaza acum toate astea pentru tine? :) in trecut eram atat de afectata, pierduta... as fi vrut sa iti pese de ce simteam si sa intelegi... dar nu ai inteles niciodata... ai crezut k sunt doar un copil cu prostii in minte... nu eram doar atat... si pentru mine nu erai doar atat... acum stau de vorba cu tine si totul mi se pare atat de indepartat... zile cu soare, discutii interminabile, mesaje pline de nonsensuri care pentru noi totusi aveau sens... vrobesc cu tine si parca ai devenit o stana de piatra, nimic nu te clinteste, nu te misca, nu te face sa zambesti... probabil cine erai a disparut... pentru mine nu o sa conteze decat ce ai fost... o iluzie ... un vis...

...

am renuntat la tot ce-mi amintea de tine...