vineri, 30 octombrie 2009

Why can't he just like me the way I am...


- What's the matter with you, you seem so sad? Didn't he take you to the movies?

- I just don't get it.. He says I'm not this enough, he says I'm not that enough.. Why can't he just like me the way I am?

joi, 29 octombrie 2009

a vrea, a dori...


Vreau sa te am aproape...

Imi doresc sa ma iubesti asa cum te iubesc si eu..

Tanjesc dupa saruturile tale...

Visez la tot ce reprezinti pentru mine...

sâmbătă, 24 octombrie 2009

hmmm....

He told me i'm not good enough, but also i'm not bad enough ... what can i say... nobody can understand him!

miercuri, 7 octombrie 2009

De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.

Vreau să-ţi intru în sânge...

Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.
Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.

Visuri născute moarte.

Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.


Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.

Iubirea dintre două fiinţe nu e egală, balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care rar ne dăm seama.

Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.

Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul.


Mihail Drumeş Invitaţie la vals